La doar un an de la aparitia prima din 1998 (tirajul epuizindu-se rapid…) Editura Nemira ofera publicului cititor, prin grija empatica a redactorului Dan Petrescu, binecunoscut emul si practicant al „stiintei vesele“ nietzscheene, editia a II-a revazuta a unei minunate carti licentioase, joviale, rabelaisiene: legendara Poveste a povestilor (Povestea pulei) de Ion Creanga, acompaniata de remake-ul „omagial“ Povestea povestilor gen. 80 de Mircea Nedelciu si de o Prefata cinegetica a „magistrului“ iasiot Luca Pitu.

„Per verso“ – adica… pe invers, dispuse cu susul in jos si de la coada spre mijloc – in a doua sectiune a cartii, aceleasi texte sint publicate in versiunea franceza a Marianei si a lui Jean-Paul Goujon. Sa mai adaugam coperta „falica“ realizata de un alt artist jovial, Dan Stanciu, si ilustratiile „pe masura“ ale Mihaelei Gabriel Simon, incluzind desene si reproduceri de o ghidusa perversitate… Intre acestea, fabulosul Le Cadran de la Volupté si o banderola de Edelmann la Le Roman de Violette, red. 1920, infatisind o doamna care se masturbeaza… Literatura ludico-erotica de cea mai buna calitate, humor gros, popular, „erotica textuala“ fiind amplificata de virtuozitatea epica: o tripleta de aur a literaturii „coioase“ romanesti; doua proze in buna traditie a ispravilor narative ale unor Rabelais, Musset, Balzac, Apollinaire sau San Antonio… Referintele franceze nu sint, fireste, intimplatoare, daca ne gindim la „filiera franceza“ care alimenteaza scrisul lui Nedelciu si la faptul ca prefata magistrului din Cajvana dateaza din 1986, deschizind, impetuos, prima editie franceza a povestii lui Creanga… Despre avatarurile prefetei depun marturie notele lui Luca Pitu, iar despre geneza Povestii povestilor gen. 80 (scrisa in 1989, cu ocazia implinirii a 100 de ani de la disparitia fizica a „celui mai coios dintre povestitorii limbii romane“ si dactilografiata in trei exemplare, cu semnatura autorului) depun marturie cuvintele lui Mircea Nedelciu din predoslovia povestirii sale.

„Omagiul“ e un scanning licentios si satiric(onic) al ceausismului tirziu, cu profesoare frustrate si activisti rurali pidosnici. Face/off: doi junimisti, cenaclisti a doua „Junimi“ diferite; povestitorul genuin, purtator de cuvint scris al culturii orale, taranesti, si prozatorul postmodern trecut prin ciurul si prin dirmonul culturii scrise, intorcindu-se catre radacinile fruste, populare ale scrisului sau, reinnodind cu traditia premoderna… Doua parcursuri literare: cel al lui Creanga – dinspre popular inspre cult, cel al lui Mircea Nedelciu – à rebours, dinspre cult inspre popular… Dincolo de savoarea ei debordanta, de subtilitaturile-i de palimpsest eseistico-iconico-narativ, cartea de fata e semnificativa si prin faptul ca dezvaluie la maximum fata hedonista a unui experimentator par excellence care abordeaza, iata, cu brio, teritorii virgine, pina la acea data, ale experimentului prozastic erotico-licentios din literatura romana. O „deflorare“ de toata frumusetea…