cârmi

See also: carmi, Carmi, carmí, and ĉarmi

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic кръмити (krŭmiti), from Proto-Slavic *kъrmiti, from *kъrma (“helm”).

Verb

a cârmi (third-person singular present cârmește, past participle cârmit) 4th conj.

1. to steer, to change course

Conjugation

    conjugation of cârmi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a cârmi
gerund			cârmind
past participle			cârmit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cârmesc	cârmești	cârmește	cârmim	cârmiți	cârmesc
	imperfect	cârmeam	cârmeai	cârmea	cârmeam	cârmeați	cârmeau
	simple perfect	cârmii	cârmiși	cârmi	cârmirăm	cârmirăți	cârmiră
	pluperfect	cârmisem	cârmiseși	cârmise	cârmiserăm	cârmiserăți	cârmiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cârmesc	să cârmești	să cârmească	să cârmim	să cârmiți	să cârmească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cârmește			cârmiți
	negative		nu cârmi			nu cârmiți

See also

• cârmă
• cârmaci