Sari la conținut

Mihnea Turcitul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mihnea al II-lea
(Mihnea Turcitul)

Domn al Țării Românești

Mihnea Turcitul în Biserica Domnească din Târgoviște
Date personale
Născutiulie 1564
Beyoğlu, Imperiul Otoman, Turcia Modificați la Wikidata
Decedatoctombrie 1601
Constantinopol, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
PărințiAlexandru al II-lea Mircea
Ecaterina Salvaresso
Căsătorit cuNeaga, fiica lui Vlaicu, jupân de Cislău
CopiiRadu Mihnea Modificați la Wikidata
Religieislam Modificați la Wikidata
Ocupațieconducător[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăDinastia Drăculeștilor
Domn al Țării Românești (1x)
Domnie11 septembrie 1577 – iulie 1583
PredecesorAlexandru al II-lea Mircea
SuccesorPetru Cercel
Domn al Țării Românești (2x)
Domnie6 aprilie 1585 – 19 mai 1591
PredecesorPetru Cercel
SuccesorȘtefan Surdul

Mihnea al II-lea Turcitul (n. iulie 1564, Beyoğlu, Imperiul Otoman, Turcia – d. octombrie 1601, Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost domnul al Țării Românești între septembrie 1577 și iulie 1583 și, din nou, între aprilie 1585 și mai 1591. A fost supranumit Turcitul ca urmare a convertirii sale la Islam.

Mihnea al II-lea a fost singurul fiu al lui Alexandru al II-lea Mircea și al Ecaterinei Salvaresso. A urcat pe tron în urma unor evenimente caracteristice decăderii puterii domnului și obiceiurilor locale, sub presiunea Imperiului Otoman (suzeranul Țării Românești): Mihnea a concurat cu un pretendent străin, doctorul lombard Rosso, care susținea că este descendentul unui domn valah. Prima domnie, ca voievod-copil, s-a desfășurat sub tutela mamei sale, doamna Ecaterina Salvaresso, și s-a încheiat cu mazilirea lui de către sultanul Murad al III-lea (în iunie 1583), în favoarea domnului Petru Cercel. Ca urmare, a fost nevoit să plece în exil la Tripoli, sub custodia autorităților otomane.

În timpul lui Mihnea Turcitul a fost introdus în Țara Românească mucarerul.[1]

  1. ^ Giurescu, Constantin C. (), Istoria românilor. III, Partea a doua, Dela moartea lui Mihai Viteazul până la sfârșitul epocei fanariote (1601-1821), București: Fundația Regală pentru Literatură și Artă, pp. 462–463 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  • (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
  • Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
  • (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
  • Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
  • Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
  • Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]


Predecesor:
Alexandru al II-lea Mircea
Domnul Țării Românești

1577 – 1583
Succesor:
Petru Cercel
Predecesor:
Petru Cercel
Domnul Țării Românești

1585 – 1591
Succesor:
Ștefan Surdul



pFad - Phonifier reborn

Pfad - The Proxy pFad of © 2024 Garber Painting. All rights reserved.

Note: This service is not intended for secure transactions such as banking, social media, email, or purchasing. Use at your own risk. We assume no liability whatsoever for broken pages.


Alternative Proxies:

Alternative Proxy

pFad Proxy

pFad v3 Proxy

pFad v4 Proxy