Boracit
Boracit | |
Date generale | |
---|---|
Formula chimică | Mg3B7O13Cl |
Clasa mineralului | borat |
Sistem de cristalizare | cubic |
Clasa cristalului | ? |
Culoare | verde, gri, alb, galben |
Duritate | 7-7,5 |
Masa specifică | 2,17 |
Luciu | sticlos spre mătăsos |
Transparență | ? |
Spărtura | neregulată |
Clivaj | perfect |
Habitus | acicular, prismatic, fibros |
Suprafața cristalului | ? |
Cristale gemene | ? |
Punct de topire | ? |
Conductibilitatea calorică | ? |
Propriețăți optice | |
Indice de refrație | nα = 1.658 - 1.662, nβ = 1.662 - 1.667 and nγ = 1.668 - 1.673 |
Birefrigență | ? |
Deviația optică | ? |
Unghiul de dispersie | ? |
Alte caracteristici | |
Reactivitatea chimică | ? |
Minerale asemănătoare | hidromagnezit |
Radioactivitate | 0 |
Magnetism | 0 |
Caracterstici deosebite | ? |
Observații | fără |
Modifică text |
Boracitul este un mineral (borat de magneziu) cu formula chimică Mg3B7O13Cl.
Descriere
[modificare | modificare sursă]Se găsește în mai multe culori (verde, gri, galben sau alb). Cristalele sale sunt ortorombice-piramidale, dar poate poate avea și cristale cubice sau octaedrice.
Are o duritate pe scara Mohs de 7 spre 7,5 și o greutate specifică de 2,9.
Valorile indicilor de refracție sunt nα = 1.658 - 1.662, nβ = 1.662 - 1.667 and nγ = 1.668 - 1.673.
Nu prezintă și clivaj și este solubil în apă.
Origini
[modificare | modificare sursă]Boracitul este adesea găsit în evaporite, asociat cu minerale ca gipsul, anhidritul, halitul, silvina, carnalitul, distenul și hilgarditul.
Etimologie
[modificare | modificare sursă]Numele boracitului derivă de la conținutul său foarte ridicat de bor (19 spre 20% bor)
Istorie
[modificare | modificare sursă]Boracitul a fost descoperit în anul 1789, în localitatea sa tipică, Kalkberg hill, Lüneburg, Lower Saxonia, Germania.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Tradus de pe wikipedia.en
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Materiale media legate de Boracit la Wikimedia Commons
|