UIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

SPECIALITATEA ȘTIINȚE PENALE ȘI CRIMINALISTICĂ

Referat:
Frontiera-un zid sau o poartă pe calea cooperării transcfrontaliere.

Au efectuat :

Chișinău 2018
 “O regiune transfrontalieră este o regiune virtuală, înscrisă în geografie, istorie,
ecologie, etnie, posibilități economice, etc. dar blocată de suveranitatea statelor care stăpânesc
de o parte în alta a frontierei"
Orice regiune transfrontalieră este formată dintr-un spațiu, un anumit număr de
colectivități umane și din rețeaua specific de relații care leagă aceste colectivități în acest spațiu,
dar care sunt perturbate sau chiar în opoziție din cauza frontierei. Oricare ar fi sistemele politice
în care se înscriu, regiunile frontaliere, deseori periferice, trebuie să facă față problemelor
specifice la nivel spațial, socio-economic, socio-cultural, politic instituțional.
Dificultatea de a defini frontiera constă tocmai în faptul că introducerea noțiunii de
ruptură în același timp sistemic, funcțional și spațial.
Cooperarea transfrontalieră poate apărea în mai multe domenii atât economică, politică,
educațională, juridică etc. În domeniul criminalității transfrontaliere statele, precum ca și în alte
domenii, au acorduri de cooperare transfrontalieră. Criminalitatea a devenit un subiect de
preocupare politică, pentru statele lumii și în special pentru statele europene. Guvernele sunt
nevoite de acum încolo să facă faţă nu doar unei criminalităţi naţionale importante, dar şi unei
criminalități transfrontaliere în plină evoluție. Acest nou tip de criminalitate obligă sistemele
tradiţionale de poliţie şi justiţie să descopere metodele cele mai potrivite în ceea ce priveşte
controlul delincvenței
Criminalitatea organizată îşi are originile în asociaţii, carteluri şi bande criminale şi
societăţi ecran, având drept scop prioritar crime, exploatarea slăbiciunilor pentru obţinerea de
câştiguri şi profituri, influenţă şi putere prin mijloace legale şi ilegale. Metodele utilizate sunt:
violenţă, eliminare, trafic organizat, extorcare, corupţie, manipulări, fraude, spălarea banilor iar
valorile prejudiciate sunt: viaţa libertatea, integritatea fizică, securitatea publică, libertăţi
democratice. Aceste ameninţări teroriste atât interne cât şi externe au reprezentat unul dintre
factorii de stimulare pentru cooperarea în materie de securitate internă. Vom încerca să definim
terorismul, înainte de a-i arăta amploarea. Internaţionalizarea acestei forme de criminalitate ne
va face să ne oprim asupra rolului frontierelor în prevenirea acestui flagel şi să redactăm o
privire generală asupra premiselor cooperării în acest domeniu. Spălarea capitalurilor şi „banii
murdari” a devenit un subiect mediatizat datorită caracterului său alarmant. Această activitate
infracţională constituie fără nici cea mai mică îndoială una dintre cele mai grave încercări la
care sunt supuse societăţile noastre de către crima organizată. Este de asemenea necesar să

1
precizăm de la bun început exact ceea ce înţelegem prin spălarea capitalurilor, apoi vom vedea
care este amploarea acestei probleme şi în final recţiile pe care le creează.
Combaterea criminalității transfrontaliere este în fiecare stat, prin intermediul instanţei
sale centrale, poate comunica din oficiu informaţii considerate drept importante privind
represiunea infracţiunilor viitoare, prevenirea infracţiunilor sau prevenirea ameninţărilor
împotriva ordinii sau siguranţei publice.
Dreptul de observare transfrontalieră, numit şi “filare”, constă că ” agenţii uneia din
părțile contractante, care în cadrul unei anchete judiciare, observă în țara lor o persoană despre
care se presupune că ar fi participat la un act care ar putea constitui motivul extrădării, sunt
autorizaţi să continue această observație pe teritoriul unei alte părţi contractante atunci când
aceasta a autorizat observaţia transfrontalieră pe baza unei cereri de întrajutorare judiciară
prezentată în prealabil”. Convenţia Schengen precizează condiţiile în care poate avea loc filarea
Recursul la analiza sistemică în vederea abordării problemei frontierei ne permite să
subliniem că frontiera, mai mult decât “bornă fizică”, este înainte de toate o limită de sistem
între state-naţiuni.
Principiul de bază al cooperării transfrontaliere este realizarea în ariile frontaliere a unor
spaţii contractuale în scopul de a permite găsirea de soluţii comune la problemele similare,
entităţile statale acceptând, faţă de colectivitățile lor periferice, particularitatea şi specificul
problemelor de vecinătate cu care acestea se întâlnesc. Acest fapt marchează totodată nevoia de
a asigura nu numai perenitatea identităţilor regionale, cât şi necesitatea de a face să beneficieze
procesul construcţiei europene de dinamismul şi de geniul propriu colectivităţilor locale şi
regionale situate de o parte şi de alta a unei frontiere, atunci când ele încearcă să dezvolte
împreună un parteneriat real, o adevărată sinergie şi deplină soldaritate conform imaginii a ceea
ce ar trebui să constituie o Europă unită şi diversă.
Organizatiile internaționale angajate în prevenirea combaterii Criminalității
transfrontaliere sunt următoarele:
1.1. Preocupări ale O.N.U. în domeniul criminalităţii transfrontaliere
Dome niul criminalităţii transfrontaliere a constituit o preocupare constantă a
comunităţii internaţionale, pe măsură ce fenomenul a fost perceput în formele sale de
manifestare. Statele lumii, sesizând pericolul social ce-l reprezintă la nivel global, continental
şi regional au căutat diverse formule de combatere. Crearea Organizaţiei Naţiunilor Unite, după
cel de-al doilea război mondial, a deschis, prin semnarea la 26 iunie 1954 a Cartei ONU, o nouă
eră a evoluţiei relaţiilor internaţionale, a colaborării şi cooperării dintre popoare.
1.2. Organisme ale O.N.U. cu atribuţii pe linia prevenirii şi combaterii criminalităţii
organizate Acţiunea ONU în această direcţie cunoaşte mai multe aspecte dintre care se poate
2
desprinde constatarea generală că problema în discuţie preocupă din ce în ce mai mult
comunitatea internaţională, adevăr materializat în activităţi concrete ale statelor şi organizaţiilor
internaţionale.
1.3. Doc umente adoptate de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru prevenirea şi
combaterea criminalităţii organizate. Printre cele mai importante documente elaborate de
O.N.U. se pot enumera: a)Declaraţia celui de al IV-lea Congres al ONU pentru prevenirea
criminalităţii, care a avut loc în 1970 la Kyoto, a subliniat necesitatea de a se ţine cont de
consecinţele criminalităţii în planificarea dezvoltării, de efectele pe care le produc urbanizarea,
industrializarea şi revoluţia tehnică asupra mediului:

b)Declaraţia de la Caracas, dată cu ocazia celui de al VI-lea Congres al ONU în 1980,

care afirma necesitatea dezvoltării sistemelor politice, sociale şi justiţiei criminale. A tratat
problematica referitoare la tendinţele criminalităţii şi strategia prevenirii crimei, a delincvenţei
juvenile, a abuzului de putere.

c)Congresul al VII-lea, desfăşurat la Milano în 1985, a adoptat Planul de acţiune Milano

cu privire la cooperarea internaţională în materia prevenirii criminalităţii. Acest plan de acţiune
conţinea recomandări pentru întărirea prevenirii criminalităţii pe plan naţional şi internaţional.
Totodată, planul sublinia promovarea schimburilor de informaţii şi a experienţei statelor în
activitatea de prevenire a criminalităţii şi coordonarea activităţii ONU pe toate planurile,
reorganizarea cooperării tehnice a serviciilor specializate cu instituţiile Naţiunilor Unite ce au2.
Preocupări ale Consiliului Europei în domeniul criminalităţii transfrontaliere Consiliul Europei
materializează preocupăril e mai vechi pentru realizarea unei Europe unite.
Această idee, întâlnită sub forma mai multor proiecte, unele foarte vechi, a prins contur
după cel de-al doilea război mondial prin crearea mai multor organizaţii europene, unele de
cooperare clasică, precum Consiliul Europei, altele de integrare economică şi politică, precum
comunităţile europene sau Uniunea Europeană.
3. Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală- Interpol Este cert faptul că
Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală -Interpol constituie organizaţia de referinţă în
cooperarea poliţienească internaţională de drept comun. Organizaţia Interpol numără astăzi 188
de ţări membre de pe cinci continente, acordând sprijin şi asistenţă tuturor organizaţiilor,
autorităţilor şi serviciilor publice a căror misiune constă în prevenirea şi combaterea
criminalităţii internaţionale.
4. Europol O modalitate eficientă de combatere a criminalităţii, conform aceluiaşi
articol, o constituie cooperarea dintre unităţile de poliţie, de vamă sau orice alte structuri cu
3
competenţe în materie, dar şi prin utilizarea Oficiului European de Poliţie- Europol Consiliul
Europei sprijină şi promovează colaborarea poliţienească prin intermediul Europol. În afară de
aceasta, în alin. 2 sunt fixate obiectivele pe care Consiliul le are de îndeplinit pe următorii cinci
ani de la intrarea în vigoare a tratatului.
5. Centrul sud-est european de aplicare a legii (SELEC)
SELEC este o organizaţie operaţională unică, care facilitează schimbul rapid de
informaţii între agenţiile de aplicare a legii din ţări diferite în ceea ce priveşte criminalitatea
transfrontalieră. SELEC coordonează operaţiunile regionale, punerea împreună a resurselor din
13 state membre, în scopul de a desfiinţa grupările de criminalitate organizată. Activităţile
operaţionale ale SELEC abordează problemele legate de traficul droguri şi fiinţe umane,
vehicule furate, contrabandă şi fraudă vamală, criminalitate financiară şi informatică, terorismul
şi infracţiunile de mediu.
Cooperarea poliţienească pentru prevenirea şi combaterea principalelor forme de
criminalitate transfrontalieră constituie un deziderat de politică penală pentru fiecare stat, fie el
din UE fie regăsindu-se într-un alt spaţiu geografic.

Concluzii:
Ordinea internațională în contextul globalizării criminalității se circumscrie unor două
mari capitole, respectiv; justiţia şi securitatea. Chiar dacă cele două concepte merg în paralel,
ambele se determină una pe cealaltă şi se asigură reciproc. Sens în care ne simţim obligaţi să
facem o strictă diferenţă între cooperarea judiciară şi cooperarea poliţienească – ambele
circumscrise investigării şi totodată prevenirii criminalităţii transfrontaliere.
Astfel se impune să subliniem faptul că scopul cooperării judiciare este acela de
recunoaştere reciprocă a deciziilor judiciare, de armonizare legislativă şi de dezvoltare a unor
mecanisme de cooperare operaţională pentru realizarea unui spaţiu de justiţie (legalitate).
De asemenea, la momentul actual, nu se poate vorbi, în cadrul Uniunii Europene de
armonizarea dreptului penal material şi procedural, ci doar de recunoaştere reciprocă, pe baza
valorilor comune ale statelor membre. Aşadar, nu există un drept penal european unic, ci doar
un drept european (comunitar) penal, format din ansamblul normelor comunitare care
reglementează acest domeniu).
Asistenţa judiciară în materie penală la momentul actual, reprezintă principalul
instrument juridic între statele membre ale Uniunii Europene în lupta împotriva criminalităţii.
Astfel instrumentul juridic comunitar permite comunicarea actelor de procedură, totodată
reglementând noi forme moderne de asistenţă: livrările controlate, supravegherea
transfrontalieră, transmiterea spontană de informaţii.
4
 Considerăm oportună realizarea unui sistem unic (informaţional şi de comunicare) între
statele Uniunii Europene, de natură a eficientiza contactul direct între autorităţile judiciare
solicitante şi solicitate, cu strictă referire la instituţia extrădării şi a mandatului european de
extrădare.
Considerăm că Mandatul european de arestare reprezintă succesul cooperării judiciare
în Europa. În prezent predarea infractorilor între state a devenit un fenomen normal care se
petrece zilnic, în punctele de trecere a frontierei.Considerăm că şi în domeniul poliţienesc este
nevoie de o legislaţie unitară, cu aplicabilitate în toate ţările Uniunii Europene, iar cooperarea
judiciară reprezintă un model care trebuie luat în considerare.Un ideal al cooperării poliţieneşti
europene ar fi ca Statele Membre ale U.E., să se regăsească în totalitate, pe lista ţărilor Schengen
şi să aibă aceeași conducere şi sistem de informaţii.
De asemenea evidenţiem că în Tratatul de la Lisabona se regăsește ideea că instituţia
cooperării judiciare în materie penală se întemeiază pe principiul recunoaşterii reciproce a
hotărârilor judecătoreşti şi a deciziilor judiciare şi include apropierea actelor cu putere de lege
şi a normelor administrative ale statelor membre în domeniile criminalităţii.
Ca şi prioritate putem afirma ideea conform căreia cooperarea internaţională a statelor
în materie juridică, se impune în sensul colaborării şi asistenţei în diversele domenii ale
activităţii juridice.
Nu lipsit de importanţă ar fi şi necesitatea, atât a abordării, cât şi a operaţionalizării unui
sistem on-line direct şi permanent între Birourile Naţionale INTERPOL. Acest sistem,
reprezintă de fapt o conexiune între toate birourile importante de poliţie din Europa. Astfel
introducerea unui sistem on-line, de tipul messenger se impune a se implementa. Necesitatea
acestui sistem de acest tip derivă cu prioritate din modul de cooperare al Punctelor de Contact
Focale sau Frontex, care fac verificări mult mai rapide pe anumite segmente ale
infracţionalităţii, cu ajutorul internet-ului.
Verificările unor persoane sau vehicule se face de multe ori cu greutate făcând dificilă
părăsirea Spaţiul European de către persoanele sau vehiculele înainte de a fi date în urmărire,
punând în dificultate organele abilitate să respecte principiul operativităţii fără a încălca vreunul
din drepturile fundamentale ale omului.
Considerăm bine venit implementarea acestui sistem de comunicare on-line deoarece ar
putea fi realizată pe deplin printr-o transmisie de date securizată. Rolul acestui sistem este acela
ca până la introducerea alertei în sistemul de informaţii european, să nu-i permită infractorului
să scape, ignorând în continuare legea.
Numai experienţa derivată dintr-un cadru jurisdicţional, comunitar solid cât şi dintr-o
practică judiciară nou apărută în contextul eliminării frontierelor interne din cadrul Uniunii
5
Europene – poate concura cu un management eficient la nivelul structurilor specializate în
contracararea şi prevenirea tuturor formelor de criminalitate transfrontalieră.
Astfel, frontierele statelor în cazul cooperării transfrontaliere este mai mult o poartă care
permit implementarea acordurilor, cooperarea în vederea descoperirii infracțiunilor, prevenirii
acestora. Circulație liberă în spațiu european și Schengen facilitează circulația infractorilor pe
teritoriu statelor membre. În cazul dat pentru a limita circulația infractorilor care au ca intenție
încălcarea legislației statelor suverane, frontiera reprezintă un zid care stopează favorizarea
dezvoltării criminalității transfrontaliere. În acest context un mare aport îl au organizațiile
internaționale, menționate mai sus, implementând și aplicând acordurile de colaborare.
În cazul în care infracțiunile sînt depistate și reușesc să fie combatute atunci putem
discuta că frontiera apara ca un zid pentru combaterea criminalității. Pe de altă parte situațiile
criminalității organizate și anume în cazurile infracțiunilor economice sau de contrabandă
momentul anume de ocolire a prevederilor legislațiolor membre frontiera apare ca o poartă ce
permite să săvîrșească infracțiunii mai ușor și din care defapt au scopul economic mai mare.