Eleanor de Aragon, regină a Portugaliei
| Eleanor de Aragon | |
 Regina Leonor în Genealogia dos Reis de Portugal (António de Holanda; 1530-1534) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 1 februarie 1402 Medina del Campo |
| Decedată | (43 de ani) Toledo, Spania |
| Înmormântată | Mănăstirea Batalha |
| Părinți | Ferdinand I de Aragon Eleanor de Alburquerque |
| Frați și surori | Sancho of Aragon[*] Maria of Aragon[*][1] Infante Peter, Count of Alburquerque[*] Alfonso al V-lea al Aragonului[1] Ioan al II-lea al Aragonului[1] Infante Henry, Duke of Villena[*]  |
| Căsătorită cu | Eduard al Portugaliei (din )[1] |
| Copii | Afonso al V-lea al Portugaliei Infantele Ferdinand, Duce de Viseu Eleanor, Împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman Infanta Ecaterina Ioana, regină a Castiliei |
| Religie | romano-catolică |
| Ocupație | regină consoartă |
| Limbi vorbite | limba portugheză |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Infante of Aragón[*] Rainha de Portugal[*] |
| Familie nobiliară | Casa de Trastamara |
| Regină consort a Portugaliei | |
| Domnie | 14 august 1433 – 9 septembrie 1438 |
Modifică date / text  | |
Eleanor de Aragon (1 februarie 1402 – 19 februarie 1445) a fost regină consort a Portugaliei ca soție a regelui Eduard al Portugaliei, și regentă a Portugaliei în timpul minoratului fiului ei.
Biografie
[modificare | modificare sursă]A fost al cincilea copil și a doua fiică a regelui Ferdinand I de Aragon și a reginei Eleanor de Alburquerque. Fratele ei mai mare, Alfonso, a devenit rege al Aragonului iar sora ei mai mare, Maria, a devenit regină a Castiliei.
Eleanor s-a căsătorit cu regele Eduard al Portugaliei la 22 septembrie 1428. Ei au avut nouă copii, dintre care au supraviețuit doar cinci. Când soțul ei a murit la 13 septembrie 1438, ea a fost numită regentă a Portugaliei în testamentul său confirmat de portughezul Cortes. Cu toate acestea, fiind lipsită de experiență și, ca aragoneză, nepopulară printre oameni, aceștia l-au preferat pe fratele defunctului rege, Infantele Petru, Duce de Coimbra. Confirmarea regenței ei a provocat o revoltă la Lisabona. Revolta a fost suprimată de fratele ei, contele Ioan de Barcelona (care mai târziu va deveni regele Ioan al II-lea de Aragon). Eleanor a fost sprijinită de nobilime și de testamentul regelui, în timp ce Petru a fost sprijinit de o facțiune din nobilime și de către popor. În decursul mai multor luni au avut loc negocieri pentru un acord de compromis însă acestea au fost complicate de interferența contelui Barcelos, care a susținut-o, și de arhiepiscopul de Lisabona care l-a sprijinit pe Petru. În această perioadă Eleanor a născut o fiică, Joan, în martie 1439 și a asistat la moartea fiicei ei, Philippa.
În cele din urmă, Cortes l-a numit regent pe Petru. Eleanor a continuat să conspire însă a fost obligată să plece în exil în Castilia în decembrie 1440. Eleanor a murit la Toledo în februarie 1445, la 43 de ani, și a fost înmormântată la Batalha, Portugalia.
Copii
[modificare | modificare sursă]- Infantele João (octombrie 1429 – 14 august 1433).
- Infanta Philippa (27 noiembrie 1430 – 24 martie 1439).
- Afonso al V-lea al Portugaliei (15 ianuarie 1432 – 28 august 1481); și-a succedat tatăl ca ce de-al 12-lea rege al Portugaliei.
- Infanta Maria (7 decembrie 1432 – 8 decembrie 1432).
- Infantele Ferdinand (17 noiembrie 1433 – 18 septembrie 1470); Duce de Viseu și tatăl viitorului rege Manuel I al Portugaliei.
- Eleanor (18 septembrie 1434 – 3 septembrie 1467); căsătorită cu Frederic al III-lea, Împărat Roman.
- Infantele Eduard (n.d. 12 iulie 1435)
- Caterina (26 noiembrie 1436 – 17 iunie 1463).
- Joana (31 martie 1439 – 13 iunie 1475); căsătorită cu regele Henric al IV-lea al Castiliei.
- ^ a b c d Kindred Britain