lucrare

română

Etimologie

Din a lucra.

Pronunție

• AFI: /lu'kra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului lucrare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lucrare	lucrări
Articulat	lucrarea	lucrările
Genitiv-Dativ	lucrării	lucrărilor
Vocativ	lucrare	lucrărilor

1. acțiunea de a lucra și rezultatul ei; muncă, activitate.
2. (înv.) muncă, activitate, efort pentru a realiza ceva.
3. (concr.) lucru realizat printr-o muncă fizică sau intelectuală.
4. studiu scris asupra unui anumit subiect; scriere, operă artistică sau științifică.
5. (spec.) operație sau ansamblu de operații efectuate cu ajutorul mașinilor, utilajelor etc., precum și materialele și manopera respectivă, în vederea realizării, reparării, transformării etc.; sistem tehnic realizat printr-o astfel de operație.
6. înfăptuire, realizare.
7. (fig.) (rar) lucrătură.

Cuvinte derivate

• nelucrare

Cuvinte compuse

• lucrarea solului
• lucrarea pământului

Expresii

• A pune în lucrare = a începe executarea, a pune în practică

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• curelar
• crurale

Referințe

• DEX '98 via DEX online