strica
 Vezi și : strică
|
Etimologie
Din latină extricare.
Pronunție
- AFI: /striˈka/
Verb
| Conjugarea verbului strica | |
| Infinitiv | a strica |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
stric |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să strice |
| Participiu | stricat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a (se) transforma din bun în rău; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta.
- (v.refl.) (spec.) (despre vreme) a se schimba în rău, a deveni nefavorabil.
- (v.tranz.) (pop.) a sfărâma învelișul tare al unui lucru (pentru a scoate și a folosi conținutul); a sparge.
- (v.tranz.) a sfărâma o ușă, o încuietoare, a deschide cu forța (pentru a intra).
- (v.refl.) (despre materii organice) a se altera, a se descompune sub acțiunea agenților exteriori distructivi; (despre aer) a deveni greu respirabil din cauza unor substanțe sau mirosuri neplăcute, nocive.
- Factor care strică aerul.
- (v.tranz. și intranz.) a pricinui stricăciuni, daune, lipsuri; a vătăma.
- (v.intranz.) a fi nefolositor, nepotrivit, dăunător într-o anumită situație.
- (v.intranz.) a fi vinovat, răspunzător.
- (v.tranz.) a greși; a se face vinovat de ceva.
- (v.tranz.) a vătăma un organ sau o funcție organică, a dăuna sănătății.
- (v.tranz.) (fig.) (pop.; despre stări sufletești) a mâhni; a doborî.
- (v.tranz.) a împiedica buna desfășurare a unei acțiuni, a unei stări; a se pune de-a curmezișul, a tulbura, a zădărnici.
- (v.tranz.) a influența pe cineva în rău; a corupe.
- (v.refl.) a decădea din punct de vedere moral.
- (v.tranz.) a face ceva greșit, cum nu trebuie.
- (v.tranz. și refl.) a (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) distruge (o construcție, o așezare etc. omenească).
- (v.tranz.) (înv.) a mutila; a ucide.
- (v.tranz.) a anula, a abroga, a călca convenții, învoieli, legi, obligații.
- (v.tranz.) (în superstiții) a dezlega, a desface farmece, blesteme.
- (v.refl. tranz.) a rupe sau a determina ruperea legăturilor de prietenie sau de dragoste cu cineva; a (se) certa.
- (v.tranz.) a utiliza, a consuma, a cheltui în mod inutil (fără a obține un folos sau un avantaj corespunzător).
- (v.refl.) (despre adunări, petreceri etc.) a lua sfârșit (în mod nefiresc, prin împrăștierea participanților).
Cuvinte derivate
Expresii
- (refl.) A se strica căruța în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când ești încă departe de țintă
- Nu strică (sau n-ar strica) să... = nu-i rău să..., nu face rău cel care..
- Ce strică? = de ce ar fi rău, de ce (să) nu...?
- A-și strica gura degeaba = a vorbi în zadar
- (refl.) Bea de se strică = bea mult, peste măsură
- A se strica de râs = a râde foarte tare, cu hohote, a nu mai putea de râs
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din strica.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru strica.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online