Comitatul Solnoc-Dăbâca
| Comitatul Solnoc-Dăbâca (Szolnok-Doboka) | |||
| — comitat al Regatului Ungariei — | |||
| |||
| Coordonate: 47°09′00″N 23°52′00″E / 47.15°N 23.8667°E | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  Regatul Ungariei | ||
| Atestare |  | ||
| Reședință | Dej | ||
| Suprafață | |||
| - Total | 4,786 km² | ||
| Populație (1910) | |||
| - Total | 251,936 locuitori | ||
| - Densitate | 52,6 loc./km² | ||
| Naționalități | • români - 189.443 (75,19%) • maghiari - 52.181 (20,71%) • germani - 6.902 (2,73%) | ||
| În prezent în | România | ||
| Prezență online | |||
 (Szolnok-Doboka) (Szolnok-Doboka) | |||
 (Szolnok-Doboka) | |||
Modifică date / text  | |||
Comitatul Solnoc-Dăbâca, cunoscut și ca Varmeghia Solnoc-Dăbâca (în maghiară Szolnok-Doboka vármegye, în germană Komitat Szolnok-Doboka), a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei, care a funcționat în perioada 1876-1920. Capitala comitatului a fost orașul Dej.
Geografie
Comitatul Solnoc-Dăbâca se învecina la vest cu Comitatul Sălaj (Szilágy), la nord-vest cu Comitatul Sătmar (Szatmár), la nord-est cu Comitatul Maramureș (Máramaros), la est cu Comitatul Bistrița-Năsăud (Beszterce-Naszód) și la sud cu Comitatul Cluj (Kolozs). Râul Someș (Szamos) curge pe teritoriul comitatului. Suprafața comitatului în 1910 era de 4.786 km², incluzând suprafețele de apă.
Istorie
Comitatul Solnoc-Dăbâca a fost înființat în anul 1876, când structura administrativă a Transilvaniei a fost schimbată. El a fost format prin unirea vechiului comitat Solnocul Interior (Belső-Szolnok) cu partea apuseană a Comitatului Dăbâca (83 de sate), 48 de localități din Chioar, comunele Uioara, Șieu, Sic și orașul Gherla.[1][2].
În 1918, urmată fiind de confirmarea Tratatului de la Trianon din 1920, comitatul, alături de întreaga Transilvanie istorică, a devenit parte a României. După primul război mondial are loc reorganizarea administrativă a zonei, comitatul Solnoc-Dăbâca devenind județ cu același nume și fiind format din 8 plase, 4 secretariate comunale, 82 secretariate cercuale, 312 comune rurale, 2 comune urbane, cu reședința tot în orașul Dej. La solicitarea subprefectului noului județ, denumirea noului județ Solnoc-Dăbâca va fi modificată în județul Someș, prin Decretul Regal nr. 2465/1925.
În perioada 1940-1944, această regiune a fost ocupată de Ungaria, în urma Dictatului de la Viena. Teritoriul Comitatului Solnoc-Dăbâca este actualmente împărțit între județele Cluj (centrul și sudul, cu orașul Dej), Maramureș (nordul), Bistrița-Năsăud (estul) și Sălaj (vestul).
Demografie
În 1910, populația comitatului era de 251.936 locuitori, dintre care:
- Români -- 189.443 (75,19%)
- Maghiari -- 52.181 (20,71%)
- Germani -- 6.902 (2,73%)
Subdiviziuni
La începutul secolului 20, subdiviziunile comitatului Solnoc-Dăbâca erau următoarele:
| Districte (járás) | |
|---|---|
| District | Capitală |
| Bethlen | Bethlen --- Beclean |
| Csákigorbó | Csákigorbó --- Gârbou |
| Dés | Dés --- Dej |
| Kápolnokmonostor | Kápolnokmonostor --- Copalnic-Mănăștur |
| Kékes | Kékes --- Chiochiș |
| Magyarlápos | Magyarlápos --- Târgu Lăpuș |
| Nagyilonda | Nagyilonda --- Ileanda |
| Szamosújvár | Szamosújvár --- Gherla |
| Districte urbane (rendezett tanácsú város) | |
| Dés --- Dej | |
| Szamosújvár --- Gherla | |
Note
Bibliografie
- Mariana Pintilie, Dorin Pintilie - "Comuna Dăbâca: studiu monografic" (Ed, Eurodidact, Cluj-Napoca, 2001), ISBN 973-85092-4-6, p. 21-38
Legături externe
| |||||||||
