Auguste Feyen-Perrin
| Auguste Feyen-Perrin | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | François Nicolas Augustin Feyen  |
| Născut | [1][2][3][4][5] Bey(d), Meurthe, Franța |
| Decedat | (62 de ani)[1][2][4][5][6] Paris, Île-de-France, Franța |
| Înmormântat | cimitirul Montmartre[*] |
| Frați și surori | Jacques-Eugène Feyen[*] |
| Cetățenie |  Franța[7] |
| Ocupație | pictor aquafortist[*] ilustrator[*] fotograf |
| Limbi vorbite | limba franceză[2] |
| Activitate | |
| Studii | Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris |
| Pregătire | Léon Cogniet, Adolphe Yvon[*] |
| Profesor pentru | Marcellin de Groiseilliez[*] |
| Opere importante | Q17495470[*] |
| Premii | Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] (din ) |
Modifică date / text  | |
François Nicolas Augustin Feyen, cunoscut sub numele de Auguste Feyen-Perrin (n. , Bey(d), Meurthe, Franța – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost un pictor, gravor și ilustrator francez. El a adăugat numele de fată al mamei sale la Feyen pentru a se distinge de fratele său mai mare, Jacques-Eugène Feyen(d), care era deja un artist consacrat când Auguste avea doar cincisprezece ani.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Tatăl lui a fost perceptor de taxe. A luat primele lecții de artă cu fratele său mai mare, Jacques-Eugène, apoi a urmat cursurile unei școli de desen din Nancy. După câteva lecții private cu Michel Martin Drolling, s-a calificat pentru a se înscrie la École des Beaux-Arts în 1848, unde a studiat cu Léon Cogniet și Adolphe Yvon(d).[8]
Specializat în portrete și scene de gen, a avut prima sa expoziție la Salon(d) în 1853. A continuat să expună acolo în cea mai mare parte a vieții, câștigând medalii în 1865, 1867 și 1874. Odată, a renunțat la șansa de a concura pentru Prix de Rome pentru a accepta o comandă de pictură de perdele de teatru pentru Opéra-Comique(d).[9]
Împreună cu fratele său și prietenul său, Jules Breton(d), și-a petrecut verile la Cancale, pictând scene din viața de zi cu zi a țărănimii bretone. Multe dintre lucrările sale au fost achiziționate de instituții publice.
A fost un prieten apropiat al lui Gustave Courbet și a lucrat cu acesta la două organizații pe care Courbet le-a prezidat în timpul războiului franco-prusac: Comisia Muzeelor și Federația Artiștilor, create în 1871 în timpul Comunei din Paris. În ciuda acestei activități potențial compromițătoare, și-a menținut respectabilitatea în rândul clasei dominante republicane și a fost decorat cu Légion d'Honneur în 1878.[10]
Mormântul său din cimitirul Montmartre a fost împodobit cu un monument realizat de sculptorul Ernest Guilbert, în 1892.
Picturi (selecție)
[modificare | modificare sursă]-
-
Așteptând întoarcerea pescarilor -
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b François Nicolas Augustin Feyen-Perrin, Benezit Dictionary of Artists, accesat în
- ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ François Nicolas Augustin Feyen (în franceză), Baza de date Léonore
- ^ a b Auguste, François Nicolas Augustin Feyen-perrin, annuaire prosopographique: la France savante, accesat în
- ^ a b François Nicolas Auguste Feyen-Perrin (în engleză), RKDartists
- ^ François Feyen-Perrin, GeneaStar
- ^ RKDartists, accesat în
- ^ Biographical notes @ CTHS.
- ^ Entry from Appletons' Annual Cyclopedia and Register of Important Events, Volume 28 @ Google Books
- ^ Dossier @ the Base Leonore.
Lecturi suplimentare
[modificare | modificare sursă]- Henry Boucher: „Feyen-Perrin (1826-1888)”. Paris 1892. Necrolog și textul unui discurs rostit cu ocazia ridicării unui monument la mormântul lui Feyen-Perrin. Boucher a fost senator din Vosges .
- Jules Breton (ed. ): Exposition des œuvres de Feyen-Perrin . martie 1889. Alcan-Lévy, Paris.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]| Control de autoritate |
|  |
|---|