Dealul Mare (al Hârlăului)
 | Se lucrează la această pagină sau secțiune, dar oricine e binevenit să ajute! Ultima modificare a făcut-o Accipiter Gentilis Q. (Contribuții • Jurnal) acum 14 ore. |
| Dealul Mare (al Hârlăului) | |
| Localizare | România  |
|---|---|
Modifică date / text  | |
Context geomorfologic
[modificare | modificare sursă]Masivul deluros Dealul Mare al Hârlăului[1] aparține de Podișul Sucevei, fiind printre subunitățile acestuia care mărginesc la vest Câmpia Moldovei.[2]
Partea sa sudică se află în județul Iași.[3]
Delimitare
[modificare | modificare sursă]Este structurat din două culmi principale separate de un sector cu altitudini mai joase, ce corespunde bazinului superior al râului Bahlui:[1]
- culmea vestică, situată pe dreapta văii Bahluiului este reprezentată de Dealul Mare propriu-zis și este mai îngustă spre nordul județului Iași, spre diferență de segmentul sudic ce are o lățime de până la 20 km la latitudinea Hârlăului.[1]
- culmea estică este situată pe stânga văii Bahluiului și este reprezentată de culmea Holmului. Se află la nord de Hârlău și are dimensiuni mult mai reduse decât cea vestică, fiind constituită din dealurile Holm, Lespezi și Pietrăria.[1]
Spre est contactul cu Câmpia Moldovei se face pe teritoriul județului Iași prin intermediul unui abrupt cu un caracter cuestiform pronunțat,[2] iar la sud Dealul Mare se continuă de la linia Bădiliței (tributară Siretului) și Cârjoaiei (tributară Bahluiului) cu Șaua Ruginoasa–Strunga.[1]
Geologie
[modificare | modificare sursă]Orizonturile de gresii calcaroase, însoțite uneori de nisipuri și conglomerate slab cimentate abundă la nivelul unității înalte a Dealului Mare.[4]
La Deleni, există microconglomerate silicioase, expoloatate în trecut pentru a fi folosite la pietre de moară.[4]
Geomorfologie
[modificare | modificare sursă]Relieful structural
[modificare | modificare sursă]La nivelul său înălțimile depășesc frecvent 500 m,[1] altitudinea sa maximă fiind de 593 m la Dealul Mare Tudora, în județul Iași, la limita cu județul Botoșani.[5] Relieful este cu forme boltite larg și trepte nivelate de denudație.[1] Datorită eroziunii diferențiale, orizonturile de roci mai dure și mai greu de modelat precum gresiile și calcarele oolitice(en)[traduceți] au fost descoperite prin denudație scoțând mai clar în evidență relieful platourilor structurale de tipul celor de la nord de Ruginoasa (Broscăria-Laiu) și din partea centrală a Dealului Mare[6] (Platforma structurală Sângeap situată la nord de Sticlăria). Datorită acțiunii prelungite a factorilor externi, suprafața topografică se află mai jos decât suprafața inițială a podișului.[7]
Platourile (platformele structurale) cele mai întinse și cu o netezime aproape ideală se găsesc în zona localităților Stroiești, Todirești, Vascani și Hărmănești. Ele formează cea mai întinsă suprafață structurală din Podișul Moldovei: Platforma structurală Broscăria–Laiu.[7]
Abruptul estic al Dealului Mare se continuă la nivelul Șeii Ruginoasa–Strunga și urmărește în județul Iași linia localităților Feredeni, Deleni, Hârlău, Buhalnița, Cotnari, Balș, Băiceni , Dădești, Târgu Frumos, Crivești și se racordează la Strunga cu abruptul din sudul Câmpiei Moldovei de la nivelul Podișului Central Moldovenesc).[2]
Cueste clasice se găsesc în amonte de Hârlău (coasta Bahluiului), adăugândui-se acesteaia coasta Buhalniței (care corespunde cu flancul nordic al dealului Cătălina), coasta Cârjoaiei, coasta Bădiliței și coasta Hărmăneștilor.[7]
Relieful sculptural
[modificare | modificare sursă]Datorită unui nivel de bază mai coborât al Prutului și respectiv al Bahluiului, eroziunea fluvială se desfășoară cu mare intensitate în cuprinsul Dealului Mare. Aceasta a determinat apariția unor văi adânci și relativ înguste și obârșia acestora a înaintat progresiv, spre vest, ceea ce a determinat în timp captarea unor cursuri de apă, precum și iminența unor captări viitoare.[8]
Datorită prezenței unor pante de 10-20°, a existenței unui facies argilos în partea inferioară a văilor și a unor strate acvifere bogate la baza gresiilor și calcarelor sarmatice, versanții văilor și flancul estic al Dealului Mare sunt caracterizate de procese geomorfologice actuale deosebit de active și foarte răspândite.[8] Energia medie a văilor de aici este mai mică decât cea a văilor din Podișul Central Moldovenesc,[9] situat spre sud.[10]
La nivelul abruptului dinspre Câmpa Moldovei și a versanților cu caracter de cuestă predomină alunecările de teren care, în unele sectoare au dislocat pachete mari de roci (denivelările apar astfel sub forma unor trepte de versant). În ce privește bazinele superioare ale Bahluiului, și în cel al Bahluiețului în amonte de Târgu Frumos,[8] eroziunea plană și cea torențială împreună cu alunecările de teren au determinat degradări mixte.[11]
Relieful de acumulare
[modificare | modificare sursă]Acesta este destul de slab dezvoltat, fiind însă caracteristic văii Siretului.[11]
Caractere bio-pedo-climatice
[modificare | modificare sursă]La nivelul Dealului Mare se înregistrează cea mai mare cantitate medie anuală de precipitații din județul Iași (valorile sunt în general mai mari în zonele de podiș și mai mici în văile Siretului și Prutului).[12]
Platourile dealului sunt acoperite, în cea mai mare parte de soluri argiloiluviale brune podzolite, iar pe rama veestică a dealului se găsesc soluri argiloiluvionale cenușii.[13]
Dealul Mare are vegetația forestieră din fag, stejar, tei și frasin.[14] La peste 400 m altitudine fagul se întâlnește frecvent și relativ uniform, distribuit atât în fitocenoze pure cât și mixte.[15]
Pădurile sunt sediul celei mai mari părți a faunei terestre, întâlnindu-se aici, precum și în Podișul Central Moldovenesc veverița, căprioara și mistrețul. Acestora li se adaugă specii cu largă răspândire, precum lupul, vulpea și iepurele.[16]
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d e f g Județul Iași, Șandru & Băcăuanu & Ungureanu, 1972, p. 24
- ^ a b c Județul Iași, Șandru & Băcăuanu & Ungureanu, 1972, p. 16
- ^ Județul Iași, Șandru & Băcăuanu & Ungureanu, 1972, p. 22
- ^ a b Județul Iași, Șandru & Băcăuanu & Ungureanu, 1972, p. 35
- ^ Județul Iași, Șandru & Băcăuanu & Ungureanu, 1972, p. 11
- ^ Județul Iași, Șandru & Băcăuanu & Ungureanu, 1972, p. 12
- ^ a b c Județul Iași, Șandru & Băcăuanu & Ungureanu, 1972, p. 25
- ^ a b c Județul Iași, Șandru & Băcăuanu & Ungureanu, 1972, p. 26
- ^ Județul Iași, Șandru & Băcăuanu & Ungureanu, 1972, p. 30
- ^ Județul Iași, Șandru & Băcăuanu & Ungureanu, 1972, p. 31
- ^ a b Județul Iași, Șandru & Băcăuanu & Ungureanu, 1972, p. 27
- ^ Județul Iași, Șandru & Băcăuanu & Ungureanu, 1972, p. 38
- ^ Județul Iași, Șandru & Băcăuanu & Ungureanu, 1972, p. 50
- ^ Județul Iași, Șandru & Băcăuanu & Ungureanu, 1972, p. 7
- ^ Județul Iași, Șandru & Băcăuanu & Ungureanu, 1972, p. 54
- ^ Județul Iași, Șandru & Băcăuanu & Ungureanu, 1972, p. 55
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Șandru, I. & Băcăuanu, V. & Ungureanu, Al; Județul Iași; Editura Academiei Republicii Socialiste România; București, 1972
Materiale media legate de Dealul Mare (al Hârlăului) la Wikimedia Commons
| Se lucrează la această pagină sau secțiune, dar oricine e binevenit să ajute! Ultima modificare a făcut-o Accipiter Gentilis Q. (Contribuții • Jurnal) acum 14 ore. |