Dedi al IV-lea de Wettin
| Dedi al IV-lea | |
| Margraf de Luzacia Inferioară | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | secolul al XI-lea  |
| Decedat | [1] |
| Părinți | Thimo de Wettin[2] Ida de Northeim[*][2] |
| Frați și surori | Conrad de Meissen |
| Căsătorit cu | Bertha von Groitzsch[*] |
| Copii | Maud von Brehna[*][2] |
| Ocupație | aristocrat |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | conte |
| Familie nobiliară | Casa de Wettin |
Modifică date / text  | |
Dedi al IV-lea sau Dedo al IV-lea (n. secolul al XI-lea – d. ), aparținând Casei de Wettin, a fost conte de Wettin și margraf de Luzacia Inferioară.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Dedo al IV-lea a fost fiul cel mare al lui Thimo, conte de Wettin și Brehna, și al soției sale, Ida de Northeim, fiica ducelui Otto al II-lea al Bavariei.[3][4]
Dedo s-a căsătorit cu Bertha de Groitzsch (d. 16 iunie 1144), fiica lui Wiprecht de Groitzsch.[5] Căsnicia lor nu a fost fericită. Dedo alungat-o pe soția sa, dar a rechemat-o la îndemnul episcopilor. Pentru a-i fi iertată fapta, el a plecat într-un pelerinaj la Ierusalim și în 1124 a ctitorit pentru călugării augustini o mănăstire în Petersberg, care urma să devină locul de înmormântare al familiei sale.[6]
Dedo a lăsat finalizarea construcției fratelui său mai mic, Conrad, pentru a pleca în pelerinajul din Țara Sfântă. Pe drumul de întoarcere Dedo s-a îmbolnăvit grav.
Înainte de a muri, el a trimis acasă printr-un mesager o bucată de argint provenind din Sfânta Cruce. Această relicvă a fost expusă multă vreme în Mănăstirea Petersberg.
Dedo și Bertha au avut o fiică, Mathilda (d. 1152) care s-a căsătorit cu contele Rapoto de Abenberg (1122–1172) în 1143.
După moartea lui Dedo, Bertha i-a dat lui Dedo al V-lea, fiul lui Conrad, comitatul Groitzsch și orașul imperial Zwickau primite ca zestre de la tatăl ei. După moartea soțului ei, Dedo al V-lea a avut grijă de ea ca un fiu.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „Dedo al IV-lea”, Gemeinsame Normdatei
- ^ a b c The Peerage
- ^ Ludovici, Carl Günther (), Grosses vollständiges Universal-Lexicon aller Wissenschafften und Künste ... (în germană), J. H. Zedler, accesat în
- ^ Gross, Reiner (), Die Wettiner (în germană), W. Kohlhammer Verlag, p. 20, ISBN 978-3-17-018946-1, accesat în .
- ^ Auert, Stefan (), Auf den Spuren der Wettiner (în germană), Landesheimatbund Sachsen-Anhalt, p. 28, ISBN 978-3-928466-91-2, accesat în .
- ^ Auert, Stefan (), Auf den Spuren der Wettiner (în germană), Landesheimatbund Sachsen-Anhalt, p. 7, ISBN 978-3-928466-91-2, accesat în
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Rochus Freiherr von Liliencron, Franz X. von Wegele, Anton Bettelheim: Allgemeine deutsche Biographie, Editura Duncker & Humblot, 1877, p. 17.
- Alexander Blöthner: Wiprecht von Groitzsch und Kaiser Heinrich IV.: der Aufstieg eines Ritters im 11. Jahrhundert, Edition Arnshaugk, 2010, p. 136.
