Goțe Delcev
| Goțe Delcev | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Gheorghi Nikolov Delcev  |
| Născut | [1] Kilkis, Macedonia și Tracia(d), Grecia |
| Decedat | (31 de ani)[1][2][3] Karyes(d), Imperiul Otoman |
| Cauza decesului | mort în luptă[*] |
| Părinți | Nikola Delcev[*] Sultana Delcheva[*] |
| Frați și surori | Rușa Ciopova[*] Dimităr Delcev[*] Milan Delcev[*] Hristo Delcev[*] |
| Număr de copii | 0 |
| Cetățenie |  Imperiul Otoman Bulgaria |
| Ocupație | revoluționar profesor politician militar |
| Limbi vorbite | limba bulgară[4][5] |
| Activitate | |
| Alte nume | Ахил Миндизот |
| Alma mater | Voulgarikό Gymnasio Arrenon Thessalonikis[*] Universitatea Militară Națională Vasil Levski[*] |
| Partid politic | Organizația Revoluționară Internă Macedoneană[*] |
| Rude | Vladimir Chopov[*] Todor Chopov[*] Lika Yurukova[*] Tușe Ciopov[*] Nikola Stanishev[*] Mitso Andonov[*] Milan Gozew[*] Alexandar Andonov[*] Nikola Peynerdzhiev[*] |
Modifică date / text  | |
Gheorghi Nikolov Delcev (în bulgară/macedoneană: Георги/Ѓорѓи Николов Делчев, cunoscut sub numele de Goțe Delcev, scris și Goce Delčev, cu caractere chirilice Гоце Делчев, scris în ortografie bulgară veche: Гоце Дѣлчевъ; n. 1872– d. 1903) a fost o figură revoluționară importantă în Bulgaria, Macedonia și Tracia aflate sub dominație otomană la începutul secolului al XX-lea. A fost unul din conducătorii a ceea ce astăzi este denumit Organizația Revoluționară Internă Macedoneană(en)[traduceți] (ORIM), o organizație paramilitară activă în teritoriile otomane din Balcani, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. [6]
Născut la Kilkis, pe atunci în vilayetul Salonica(en)[traduceți] al Imperiului Otoman, a fost inspirat în tinerețe de idealurile unor revoluționari ca Vasil Levski și Hristo Botev, [7] care își închipuiau crearea unei republici bulgare cu egalitate etnică și religioasă, ca parte a unei Federații Balcanice. [8] Delcev a absolvit învățământul secundar la Liceul Bulgar de Băieți din Salonic(en)[traduceți] și s-a înscris la Școala Militară a Alteței Sale Principele din Sofia, dar a fost exmatriculat probabil din cauza convingerilor sale politice de stânga. Apoi, el a revenit în Macedonia Otomană ca profesor de bulgară, și a început imediat să activeze în cadrul recent apărutei mișcări revoluționare în 1894. [9]
Deși se considera un moștenitor al tradițiilor revoluționare bulgărești(en)[traduceți], ca republican convins, Delcev a fost deziluzionat de realitatea monarhiei bulgare de după eliberare. [10] În mintea lui, ca și în cazul multor bulgari macedoneni originari dintr-o zonă multinațională, [11] ideea de a fi „macedonean” a căpătat importanța unei anume loialități locale, care a construit un spirit specific de „patriotism local” [12] [13] și „regionalism multietnic”. [14] [15] El a păstrat sloganul promovat de William Ewart Gladstone, „Macedonia pentru macedoneni”, incluzând în acest termen diferitele naționalități ce locuiau în regiune. [16] În acest fel, abordarea sa includea o gamă largă de idei disparate de patriotism bulgar, regionalism macedonean, antinaționalism și socialism incipient. [17]
Ca urmare, agenda sa politică a devenit înființarea prin revoluție a unui stat supranațional macedono-adrianopolitan(en)[traduceți] în cadrul Imperiului Otoman,[18] ca preludiu al incorporării acestuia într-o viitoare Federație Balcanică(en)[traduceți]. [19] El a revizuit programul Organizației, punând accent pe importanța cooperării între toate grupurile etnice cu scopul obținerii autonomiei politice. Delcev a demarat și procesul de înființare a unei rețele revoluționare secrete, care avea să pregătească populația pentru o revoltă armată împotriva dominației otomane.[20] El s-a opus însă planului Comitetului Central al ORIM de a declanșa o revoltă de masă în vara lui 1903, susținând în schimb acte de terorism și lupte de gherilă. Cu toate acestea, a fost ucis de o unitate otomană în luna mai. Astfel, mișcarea de eliberare și-a pierdut principalul organizator chiar în ajunul Răscoalei de Ilinden–Preobrajenie(en)[traduceți].
Astfel, Goțe Delcev este considerat un erou național în Bulgaria,[21] dar și în Macedonia, unde este considerat a fi unul dintre fondatorii mișcării naționale macedonene(en)[traduceți].[22] În ciuda acestor interpretări istorice macedonene, Delcev se considera bulgar ca naționalitate și îi considera pe bulgari a fi compatrioții săi.[23] Denumirea de macedonean cuprindea la acea vreme și albanezi, bulgari, greci, turci, vlahi și sârbi,[24][25] și când se aplica slavilor locali, se referea la o identitate regională a bulgarilor.[26] Contrar afirmațiilor naționaliștilor bulgari, însă, ideile sale autonomiste pentru o entitate separată macedoneană (și adrianopolitană), au stimulat dezvoltarea naționalismului macedonean(en)[traduceți] contemporan.[27]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Georgi Nikolov Delcev, Find a Grave, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Goce Nikolov Delčev, Brockhaus Enzyklopädie
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Bechev, Dimitar (). Historical Dictionary of the Republic of Macedonia. Scarecrow Press. ISBN 978-0-8108-6295-1.
- ^ Todorova, Maria N. Bones of Contention: The Living Archive of Vasil Levski and the Making of Bulgaria's National Hero, Central European University Press, 2009, ISBN 9639776246, p. 76.
- ^ Jelavich, Charles.
- ^ Raymond Detrez Detrez, Raymond.
- ^ Jonathan Bousfield, Dan Richardson, Richard Watkins (). The Rough Guide to Bulgaria. Rough Guides. pp. 449–450. ISBN 1858288827. Accesat în .
- ^ "The French referred to 'Macedoine' as an area of mixed races — and named a salad after it.
- ^ "The Bulgarian historians, such as Veselin Angelov, Nikola Achkov and Kosta Tzarnushanov continue to publish their research backed with many primary sources to prove that the term 'Macedonian' when applied to Slavs has always meant only a regional identity of the Bulgarians."
- ^ "Gotse Delchev, may, as Macedonian historians claim, have 'objectively' served the cause of Macedonian independence, but in his letters he called himself a Bulgarian.
- ^ "Slavic Macedonian intellectuals felt loyalty to Macedonia as a region or territory without claiming any specifically Macedonian ethnicity.
- ^ "The Bulgarian loyalties of IMRO's leadership, however, coexisted with the desire for multi-ethnic Macedonia to enjoy administrative autonomy.
- ^ Lieberman, Benjamin (). Terrible Fate: Ethnic Cleansing in the Making of Modern Europe. Rowman & Littlefield. ISBN 978-1-4422-3038-5.
- ^ Peter Vasiliadis (). Whose are you? identity and ethnicity among the Toronto Macedonians. AMS Press. p. 77. ISBN 0404194680. Accesat în .
- ^ Cel mai vechi document care vorbește despre autonomia Macedoniei și Traciei în cadrul Imperiului Otoman este rezoluția Primului Congres al Comitetului Macedonean Suprem ținut la Sofia în 1895.
- ^ Opfer, Björn (). Im Schatten des Krieges: Besatzung oder Anschluss - Befreiung oder Unterdrückung? ; eine komparative Untersuchung über die bulgarische Herrschaft in Vardar-Makedonien 1915-1918 und 1941-1944. LIT Verlag Münster. ISBN 978-3-8258-7997-6.
- ^ Detrez, Raymond.
- ^ "One of IMRO’s leaders, Gotsé Delchev, whose nom de guerre was Ahil (Achilles), is regarded by both Macedonians and Bulgarians as a national hero.
- ^ "Un erou național mai modern este Goțe Delcev, lider al Organizației Revoluționare Interne Macedonene (ORIM), care era de fapt o organizație predominant pro-bulgărească, dar despre care se afirmă că ar fi prima mișcare națională macedoneană.”
- ^ În corespondența sa, Goțe Delcev adesea afirmă clar și simplu: „noi suntem bulgari” (MacDermott 1978: 192, 273).
- ^ Rumen Daskalov, Diana Mishkova.
- ^ "Activiștii IMARO vedeau viitoarea Macedonie autonomă ca pe o entitate multinațională, și nu căutau autodeterminarea slavilor macedoneni ca etnie separată.
- ^ De-a lungul secolului al XX-lea, sentimentul național slavo-macedonean s-a schimbat.
- ^ Roumen Dontchev Daskalov, Tchavdar Marinov.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Пандев, К. "Устави и правилници на ВМОРО преди Илинденско-Преображенското въстание", Исторически преглед, 1969, кн. I, стр. 68—80. bg
- Пандев, К. "Устави и правилници на ВМОРО преди Илинденско-Преображенското въстание", Извeстия на Института за история, т. 21, 1970, стр. 250–257. bg
- Битоски, Крсте, сп. "Македонско Време", Скопје – март 1997, quoting: Quoting: Public Record Office – Foreign Office 78/4951 Turkey (Bulgaria), From Elliot, 1898, Устав на ТМОРО. S. 1. published in Документи за борбата на македонскиот народ за самостојност и за национална држава, Скопје, Универзитет "Кирил и Методиј": Факултет за филозофско-историски науки, 1981, pp 331 – 333. mk
- Hugh Pouton Who Are the Macedonians?, C. Hurst & Co, 2000. p. 53. ISBN 1-85065-534-0
- Fikret Adanir, Die Makedonische Frage: ihre entestehung und etwicklung bis 1908., Wiessbaden 1979, p. 112.
- Duncan Perry The Politics of Terror: The Macedonian Liberation Movements, 1893–1903 , Durham, Duke University Press, 1988. pp. 40–41, 210 n. 10.
- Friedman, V. (1997) "One Grammar, Three Lexicons: Ideological Overtones and Underpinnings of the Balkan Sprachbund" in CLS 33 Papers from the 33rd Regional Meeting of the Chicago Linguistic Society. (Chicago : Chicago Linguistic Society)
- Димитър П. Евтимов, Делото на Гоце Делчев, Варна, изд. на варненското Македонско културно-просветно дружество "Гоце Делчев", 1937. bg
- Пейо Яворов, "Събрани съчинения", Том втори, "Гоце Делчев", Издателство "Български писател", София, 1977. In English: Peyo Yavorov, "Complete Works", Volume 2, biography "Delchev", Publishing house "Bulgarian writer", Sofia, 1977.bg
- MacDermott, Mercia. (1978) Freedom or Death: The Life of Goce Delchev Journeyman Press, London and West Nyack. ISBN 0-904526-32-1.