Louis-Léopold Boilly
| Louis-Léopold Boilly | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [2][3][4][5][6]  La Bassée, Nord-Pas-de-Calais, Franța |
| Decedat | (83 de ani)[2][3][4][5][7] Paris, Franța[8] |
| Înmormântat | Cimitirul Père-Lachaise tombe de Louis-Léopold Boilly[*] |
| Copii | Édouard Boilly[*] Julien Léopold Boilly[*] Alphonse Boilly[*] |
| Cetățenie |  Franța[9] |
| Ocupație | pictor litograf[*] desenator[*] |
| Locul desfășurării activității | Paris |
| Limbi vorbite | limba franceză[2][10] |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | pictură, arte vizuale[1] |
| Pregătire | Charles-Alexandre-Joseph Caullet[*], Dominique Doncre[*] |
| Profesor pentru | Julien Léopold Boilly[*] |
| Premii | Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] |
Modifică date / text  | |
Louis-Léopold Boilly (n. , La Bassée, Nord-Pas-de-Calais, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un pictor și desenator francez. Creator de portrete populare, a realizat și un număr vast de picturi de gen care documentează viața socială a clasei de mijloc franceze. Viața și opera sa a cuprins epocile Franței monarhice, Revoluției Franceze, Imperiul Napoleonian, Restaurației Bourbonilor și Monarhiei din Iulie. Pictura sa din 1800 Un Trompe-l'œil a introdus termenul trompe-l'œil („păcălește ochiul”), aplicat tehnicii care utilizează imagini realiste pentru a crea iluzia optică că obiectele reprezentate există în trei dimensiuni, deși tehnica „fără nume” a existat încă din perioada greacă și romană.
Viața și cariera
[modificare | modificare sursă]
Boilly s-a născut în La Bassée, în nordul Franței,[12] fiul unui sculptor în lemn local.[13] Pictor autodidact, Boilly și-a început cariera la o vârstă foarte fragedă, realizând primele sale lucrări la vârsta de doisprezece sau treisprezece ani.[11] În 1774, a început să își prezinte lucrările augustinienilor din Douai, care au fost în mod evident impresionați: în decurs de trei ani, episcopul de Arras l-a invitat să lucreze și să studieze în dieceza sa. Cât timp a stat acolo, a produs o suită de picturi – aproximativ trei sute de mici lucrări portret.[11] A fost instruit în pictura trompe-l'œil de Dominique Doncre (1743–1820)[14] înainte de a se muta la Paris în jurul anului 1787.[11]
LA apogeul Terorii revoluționare din 1794, Boilly a fost condamnat de Comitetul Salvării Publice pentru nuanțele erotice ale lucrărilor sale.[15] Această ofensă a fost remediată prin realizarea de ultim moment a mai patrioticului Triumf al lui Marat (aflat acum în Musée des Beaux Arts, Lille), care l-a salvat de pedepse grave.[15]
Boilly a fost un pictor popular și celebru în epoca sa. A fost printre primii artiști care au produs litografii și s-a îmbogățit din vânzarea gravurilor și picturilor sale. A primit o medalie de la Salonul(d) parizian din 1804 pentru pcitura sa Sosirea unui poștalion în curtea Mesageriei. În 1833 a fost decorat cavaler al celui mai înalt ordin național, Legiunea de onoare.[11]
Boilly a murit la Paris la 4 ianuarie 1845. [11] Fiul său cel mic, Alphonse Boilly (1801–1867), a fost un gravor profesionist care a făcut ucenicie la New York cu Asher Brown Durand(d).[16]
Stil și operă
[modificare | modificare sursă]
Primele lucrări ale lui Boilly au arătat o preferință pentru subiectele amoroase și moralizatoare. Darul pețitorului este comparabil cu o mare parte a lucrării sale din anii 1790. Picturile sale la scară mică, cu un colorit atent îngrijit și detalii precise, amintesc de opera pictorilor de gen neerlandezi din secolul al XVII- lea, precum Gabriël Metsu(d) (1629–1667), Willem van Mieris(d) și Gerard ter Borch(d) (1617–1681), din ale căror lucrări Boilly deținea o colecție importantă.
După 1794, Boilly a început să realizeze compoziții mult mai aglomerate care servesc drept cronici sociale ale clasei de mijloc urbane.[17] În aceste lucrări, observația sa asupra obiceiurilor contemporane este ușor sentimentală și adesea plină de umor.[15]
Boilly a fost foarte respectat și pentru portretele sale. Până la sfârșitul vieții, a pictat aproximativ 5.000 de portrete, dintre care majoritatea erau pictate pe pânze de 22 cm x 17 cm.[17] Lucra rapid și s-a lăudat că avea nevoie de doar două ore pentru a finaliza un portret.[17] A pictat atât persoane din clasa de mijloc, cât și contemporani importanți, precum Robespierre.[15] Portretele lui Boilly caracterizează puternic modelele ca indivizi și sunt de obicei pictate într-o gamă sobră de culori.[15]
Boilly și-a folosit marea abilitate în reprezentarea texturilor pentru a produce numeroase lucrări iluzioniste, inclusiv picturi în Grisaille(d) care imită imprimeurile.[15] La Salonul din 1800 a expus o pictură care înfățișa straturi de imprimeuri, desene și hârtii suprapuse, acoperite de o foaie de sticlă spartă într-un cadru de lemn. Titlul lucrării sale, Un trompe-l'œil („un truc jucat ochiului”), a marcat prima utilizare a acestui termen pentru a descrie o pictură iluzionistă. Deși criticii de artă au luat în derâdere pictura ca pe o cascadorie, aceasta a provocat o senzație populară, iar trompe-l'œil a intrat în limbaj ca nume pentru un întreg gen.[18]
Interesul său pentru caricatură este cel mai evident în suita sa de 98 de litografii intitulată Recueil de grimaces, publicată între 1823 și 1828.[19]
Boilly rămâne un maestru foarte apreciat al picturii în ulei. O expoziție majoră a operei sale, The Art of Louis-Léopold Boilly: Modern Life in Napoleonic France, a traversat Statele Unite, unde a fost expusă atât la Kimbell Art Museum din Fort Worth, cât și la National Gallery of Art din Washington (1995).[20] Musée des Beaux Arts din Lille a organizat o expoziție la scară largă a operei lui Boilly în timpul sezonului de iarnă 2011-2012.[21]
Selecție de lucrări
[modificare | modificare sursă]-
Autoportret, c.1793 -
Toaletă intimă -
-
Portretul lui Jan Anthony d'Averhoult, 1792, Muzeul Centraal -
Portretul unei femei, Muzeul Mitropolit de Artă -
Trei tineri artiști într-un studio -
-
Portretul lui Charles-Louis Havas(d) -
Tânăra harpistă, c. 1804–1806 -
Efectul melodramei, 1830 -
O lojă, 1830 -
Trompe-l'œil cu o pisică și un buștean de lemn printr-o pânză, pește atârnând de targă -
Doamna Saint-Ange Chevrier, 1807, Muzeul Național
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Louis-Leopold Boilly, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Louis Léopold Boilly, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b Louis-Léopold Boilly, SNAC, accesat în
- ^ Louis Léopold Boilly, Allgemeines Künstlerlexikon Online
- ^ Louis-Léopold Boilly (în engleză), RKDartists
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ KulturNav, , accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b c d e f Léonce Bénédite (). Great painters of the XIXth century and their paintings. London: Sir I. Pitman and sons. pp. 51–52. OCLC 4537324. Accesat în .Léonce Bénédite (1910).
- ^ Rose Georgina Kingsley (). A history of French art, 1100–1899. London: Longmans, Green. p. 378. OCLC 3677192. Accesat în .
- ^ „The J. Paul Getty Museum: Louis-Léopold Boilly”. J. Paul Getty Trust. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Armelle Baron; Pierre Baron (). L'art dentaire à travers la peinture (în French). Paris: ACR. p. 231. ISBN 978-2-86770-016-3. Accesat în .
Il a été élève du peintre de trompe-lœil Dominique Doncre.
- ^ a b c d e f Chaudonneret, M.arie-Claude (2003, January 01).
- ^ Kenneth Myers; Hudson River Museum (). The Catskills: painters, writers, and tourists in the mountains, 1820–1895. Hudson River Museum. p. 103. ISBN 978-0-943651-05-7. Accesat în .
- ^ a b c Taws, Richard (9 May 2019).
- ^ Whitlum-Cooper, Francesca (2019).
- ^ Whitlum-Cooper, Francesca (2019).
- ^ Etienne Bréton, Pascal Zuber (). „Catalogue Raisonné de Louis Léopold Boilly” (în French). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Exposition Boilly”. Pba-lille.fr. Palais des Beaux Arts de Lille. . Accesat în .
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Arta lui Louis-Léopold Boilly: Viața modernă în Franța napoleonică de Susan L. Siegfried (Yale University Press, 1995)
- Romantismul și școala naturii : desene și picturi din secolul al XIX-lea din colecția Karen B. Cohen de Colta Feller Ives (Muzeul Metropolitan de Artă, 2000)
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Biografie și link-uri către multe lucrări {World Wide Art Resources}. Atenție: tot felul de ferestre pop-up și linkuri nefuncționale aici.
- Arta lui Louis-Léopold Boilly {Recenzia cărții}
