Sari la conținut

Nicolae Scarlat Stoenescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Nicolae N. Stoenescu)
Nicolae Scarlat Stoenescu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Ocupațiemilitar Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulgeneral-maior  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Mondial  Modificați la Wikidata
Generalul Nicolae Scarlat Stoenescu.

Nicolae Scarlat Stoenescu (n. 21 februarie 1890, Craiova – d. 2 martie 1959, colonia de muncă Culmea) a fost un general în Armata română, creatorul primei divizii blindate românești și politician - ministru de finanțe în guvernul Ion Antonescu.

La 1 septembrie 1908 a intrat ca elev și a urmat cursurile școlii militare de ofițeri de artilerie. A fost înaintat la gradul de sublocotenent la 1 iulie 1910 și repartizat comandant de pluton la Regimentul 9 artilerie. În 1912 a absolvit primul din promoția sa cursurile școlii de aplicație de artilerie. În primul război mondial, în funcția de comandant al bateriei a doua din Regimentul 21 artilerie, locotenentul Stoenescu a participat la luptele din Transilvania, atrăgând admirația tuturor pentru actele sale de bravură. La 1 noiembrie 1916 a fost avansat excepțional la gradul de căpitan, iar la 1 septembrie 1917 tot excepțional a fost avansat la gradul de maior.

După doi ani petrecuți pe front, maiorul Stoenescu a fost detașat la serviciul de control de pe lângă Președinția Consiliului de Miniștri în scopul de a contribui la combaterea și înfrânarea speculei și abuzurilor. De la 1 noiembrie 1920 până la 1 septembrie 1922 a urmat cursurile Școlii Superioare de Război din Franța, promoția 42, absolvită cu calificativul Foarte Bine cu distincție. Comandantul școlii l-a notat astfel: „maiorul Stoenescu, din armata română, este un ofițer remarcabil, înzestrat cu inteligență iute și fină, cu judecată dreaptă, cu multă metodă și mare putere de muncă; s-a arătat foarte bun cunoscător al metodelor și procedeelor noastre, cu decizii întotdeauna gândite și limpede motivate”. Revenit în țară a fost mutat în Marele Stat Major, apoi la Școala Superioară de Război unde a fost profesor de tactică generală. La 1 iulie 1927 a fost avansat la gradul de locotenent-colonel. Între 1926 și 1929, cu o pauză de 1 an a fost detașat la cabinetul mareșalului Averescu. Acesta declara: „Acest ofițer distins merită, pot zice este chiar în interesul armatei să meargă înainte în carieră, cât se poate de repede, pentru ca să aibă o rază de activitate mai mare, atât cât forțele fizice și intelectuale sunt la apogeu. Pentru aceste considerațiuni ... îl propun la înaintarea la gradul de colonel și a i se încredința comanda unui regiment.” Astfel, la 15 aprilie 1933 a fost avansat la gradul de colonel și până la 15 iunie 1935 a fost comandantul Regimentului 2 artilerie grea.

De la 7 iunie 1938 a comandat Brigada 4 artilerie. La 27 februarie 1939 a fost avansat la gradul de general de brigadă și numit la 1 iulie 1939 comandantul Brigăzii 1 fortificații. După ce în 1940 a îndeplinit funcția de secretar general al Ministerului Apărării Naționale, la 10 ianuarie 1941 a fost numit prin Înalt Decret comandantul diviziei 1 blindate.

Această strălucită carieră militară a fost întreruptă prin numirea sa ca ministru al finanțelor în guvernul Ion Antonescu, (27 ianuarie 1941 - 1 noiembrie 1942).

La 1 noiembrie 1942 a fost avansat la gradul de general de divizie și numit Directorul superior al Învățământului Militar.

La 1 aprilie 1943, a revenit la comanda Diviziei 1 blindate.

La 4 aprilie 1944 a fost numit comandantul Corpului 4 Armată, care s-a distins în cadrul operațiilor pe frontul de vest în toamna anului 1944. Corpul 4 Armată a executat continuu, timp de 12 zile marșuri forțate cu etape mari de 50 de km, uneori atingând chiar și 80 de km, răsturnând toate recordurile în această direcție. Fără nici o zi de repaus, în 15 octombrie 1944, Corpul 4 Armată a trecut Tisa, intervenind imediat în luptă, atacând un inamic puternic organizat. Pentru strălucitele fapte de arme, acesta a fost citat prin ordin de zi pe Armata 1 de comandantul acesteia, generalul de corp de armată Nicolae Macici.

După instalarea guvernului Petru Groza generalul de divizie Nicolae Stoenescu a fost trecut din oficiu în poziția de rezervă, alături de alți generali, prin decretul nr. 860 din 24 martie 1945, invocându-se legea nr. 166, adoptată prin decretul nr. 768 din 19 martie 1945, pentru „trecerea din oficiu în rezervă a personalului activ al armatei care prisosește peste nevoile de încadrare”.[2]

Pentru faptul că a fost ministru de finanțe în timpul guvernării mareșalului Ion Antonescu, a fost arestat la 18 mai 1945 (la interogatoriu a declarat că Basarabia este o provincie românească) și acuzat că „a făcut parte din guvernul care a pregătit și declarat război Rusiei Sovietice”, iar în calitate de ministru al finanțelor „ a semnat o serie de legi cu caracter rasial și a contribuit la aservirea economică a țării în detrimentul poporului român”. La 8 octombrie 1946 a fost condamnat la 10 ani de muncă silnică și degradare civică pe timp de cinci ani.

În anul 1952, generalul Nicolae Stoenescu a fost acuzat și judecat pentru faptul că în primăvara anului 1944, în calitate de comandant al Corpului 4 Armată, ar fi aprobat executarea a trei ostași dezertori. Stoenescu a fost condamnat la 10 ani de muncă silnică.

După expirarea pedepsei, la 26 august 1958 nu a fost pus în libertate, ci a fost încadrat în colonia de muncă Culmea, unde a decedat în dimineața zilei de 2 martie 1959.

  1. ^ a b Scarlat Nicolae Stoenescu 
  2. ^ Decretul regal nr. 860 din 24 martie 1945 pentru treceri în pozițiunea de rezervă, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 70 din 26 martie 1945, partea I-a, p. 2.259.
  3. ^ Decretul Regal nr. 1.906 din 8 iunie 1940 pentru numiri de membri ai ordinului „Coroana României”, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.789.


Predecesor:
George Cretzianu
Ministrul de finanțe
27 ianuarie 194125 septembrie 1942
Succesor:
Alexandru D. Neagu


pFad - Phonifier reborn

Pfad - The Proxy pFad of © 2024 Garber Painting. All rights reserved.

Note: This service is not intended for secure transactions such as banking, social media, email, or purchasing. Use at your own risk. We assume no liability whatsoever for broken pages.


Alternative Proxies:

Alternative Proxy

pFad Proxy

pFad v3 Proxy

pFad v4 Proxy