Nigel Mansell
| Nigel Mansell CBE | |
 Mansell în 2014 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Nigel Ernest James Mansell și Naidjel Iernest Djeims Miensell  |
| Născut | (71 de ani)[1][2] Upton upon Severn, Anglia, Regatul Unit[3] |
| Copii | Leo Mansell[*] Greg Mansell[*] |
| Cetățenie |  Regatul Unit[4] |
| Ocupație | pilot de Formula 1 pilot de curse automobilistice[*] |
| Limbi vorbite | limba engleză[5][6] |
| Cariera în Campionatul Mondial de Formula 1 | |
| Ani activi | 1980-1992, 1994-1995 |
| Echipe | |
| Titluri | 1 (1992) |
| Curse | 192 (187 de starturi) |
| Victorii | 31 (16,15%) |
| Pole-uri | 32 (16,67%) |
| Tururi rapide | 30 (15,63%) |
| Podiumuri | 106 (55,21%) |
| Puncte | 480 |
| Prima cursă | Marele Premiu al Austriei din 1980 |
| Prima victorie | Marele Premiu al Marii Britanii din 1985 |
| Ultima victorie | Marele Premiu al Australiei din 1994 |
| Ultima cursă | Marele Premiu al Spaniei din 1995 |
| Poziția în 1995 | Neclasat (0 puncte) |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Nigel Ernest James Mansell, CBE (n. , Upton upon Severn, Anglia, Regatul Unit) este un fost pilot de curse britanic care a câștigat atât Campionatul Mondial de Formula 1 (1992), cât și CART Indy Car World Series (1993). Mansell a fost campionul en-titre de F1 când s-a mutat la CART, devenind prima persoană care a câștigat titlul CART în sezonul său de debut și făcându-l singura persoană care a deținut atât Campionatul Mondial al Piloților, cât și Campionatul Național American open-wheel simultan.
Cariera sa în Formula 1 a durat 15 sezoane, ultimele două sezoane complete de curse la nivel de top fiind petrecute în seria CART. Mansell este al doilea cel mai de succes pilot britanic de Formula 1 din toate timpurile în ceea ce privește victoriile în curse, cu 31 de victorii, (în spatele Lewis Hamilton cu 103 victorii) și este al optulea în general pe lista câștigătorilor de curse în Formula 1, în spatele lui Hamilton, Michael Schumacher, Sebastian Vettel, Alain Prost, Ayrton Senna, Max Verstappen și Fernando Alonso.[7] El a deținut recordul pentru cele mai multe pole position-uri stabilite într-un singur sezon, care a fost doborât în 2011 de Sebastian Vettel. El a fost evaluat în primii 10 piloți de Formula 1 din toate timpurile de către comentatorul consacrat de Formula 1, Murray Walker.[8] În 2008, ESPN.com l-a clasat pe locul 24 pe lista „Top 25 piloți din toate timpurile”.[9] De asemenea, a fost clasat pe locul 9 dintre cei mai mari 50 de piloți de F1 din toate timpurile de către Times Online pe o listă care includea și piloți precum Prost, Senna, Jackie Stewart și Jim Clark.[10]
Cariera în Formula 1
[modificare | modificare sursă]| Sezon | Echipă | Număr puncte | Loc clasament general |
|---|---|---|---|
| 1980 |  Team Essex Lotus |
0 | - |
| 1981 | Team Essex Lotus |
8 | 14 |
| 1982 | John Player Team Lotus |
7 | 14 |
| 1983 | John Player Team Lotus |
10 | 12 |
| 1984 | John Player Team Lotus |
13 | 9 |
| 1985 | Canon Williams Honda |
31 | 6 |
| 1986 | Canon Williams Honda |
70 | 2 |
| 1987 | Canon Williams Honda |
61 | 2 |
| 1988 | Canon Williams |
12 | 9 |
| 1989 |  Scuderia Ferrari Marlboro |
38 | 4 |
| 1990 | Scuderia Ferrari Marlboro |
37 | 5 |
| 1991 | Canon Williams Renault |
72 | 2 |
| 1992 | Canon Williams Renault |
108 | 1 |
| 1994 | Rothmans Williams Renault |
13 | 9 |
| 1995 | Marlboro McLaren Mercedes |
0 | - |
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „Nigel Mansell”, Internet Movie Database, accesat în
- ^ Nigel Mansell, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ http://www.birminghammail.co.uk/news/local-news/formula-one-legend-nigel-mansell-159580 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://www.tvrage.com/Breakfast/episodes/1065630609 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ „Lewis Hamilton happy to 'outsmart' Nico Rosberg at United States GP”. BBC Sport. Accesat în .
- ^ Murray Walker's F1 Greats Video
- ^ „Kinser, Mansell, Garlits, Lauda, and Muldowney set high standards”. ESPN. . Accesat în .
- ^ Eason, Kevin (). „The 50 greatest Formula One drivers Nos 101”. The Times. London. Arhivat din original la . Accesat în .
| ||||||||||||||||||||
