Selim al II-lea

Date personale
Selim al II-lea

Născut	30 mai 1524^[1] Constantinopol, Imperiul Otoman^[1]
Decedat	13 decembrie 1574 (50 de ani)^[2] Constantinopol, Imperiul Otoman^[2]
Înmormântat	Hagia Sofia din Istanbul^[2]
Părinți	Soliman I Roxelana
Frați și surori	Sultana Mihrimah Prințul Mehmed Shehzade Mustafa Prințul Baiazid Şehzade Abdullah Şehzade Murad[] Prințul Cihangir[] Raziye Sultan[*]
Copii	Murad al III-lea Şehzade Abdullah[][[Şehzade Abdullah \|]] Fatma Sultan[] Gevherhan Sultan[] Şah Sultan[] Esmehan Sultan Ayşe Sultan[*]
Religie	islam
Ocupație	conducător[*]
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluri	Sultan
Familie nobiliară	Dinastia Otomană[*]
Sultan al Imperiului Otoman[*]
Domnie	1566 – 1574
Predecesor	Soliman I
Succesor	Murad al III-lea
Beylerbey of the Anatolia Eyalet[*]
Semnătură

Modifică date / text

Selim al II-lea (în turca otomană: سليم ثانى, Selīm-i sānī, numit mai târziu Sarı Selim, „Selim blondul”, sau Sarhoş Selim, „Selim bețivul”^[3]; n. 30 mai 1524, Constantinopol, Imperiul Otoman – d. 13 decembrie 1574, Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost cel de-al unsprezecelea sultan al Imperiului Otoman între anii 1566-1574 și al 90-lea calif.

Părinții săi erau Soliman I (1494-1566) și sultana Hürrem (1506-1558), aceasta nefiind de origine turcă ci provenind din sudul Ucrainei.

Mulți conducători de state^[cine?] au spus că odată cu urcarea lui Selim al II-lea pe tronul Imperiului Otoman va scădea puterea acestuia.

După moartea sultanului Soliman I puterea în stat i-a revenit Marelui Vizir, Sokollu Mehmed Pașa (1505-1579). Mehmed Sokollu era interesat să mărească întinderea Imperiului Otoman, fiind sprijinit în acest sens de însuși sultanul Selim al II-lea.

Căsătoria

În anul 1545, Selim al II-lea s-a căsătorit în Konya cu Nurbanu, o aristocrată venețiană, pe nume Cecilia Venier Baffo, care, fiind copil, a fost răpită și înrobită de pirați.

Nurbanu a fost mama următorului sultan, Murad al III-lea (1546-1595); mai târziu a devenit Valide Sultan (sultana mamă). Este considerată ca fiind a doua Valide Sultan, din „Sultanatul Femeilor”, care a condus Imperiul Otoman, după Sultana Hürrem, mama lui Selim al II-lea.

Harem

Consoarte

Nurbanu Sultan, Haseki Sultan și apoi șotia legală a lui Selim al II-lea.Aceasta a fost consoarta lui preferată.
Emine Hatun
Selimiye Hatun
Esma Hatun
Nuray Hatun
Neylan Hatun
Leyla Hatun

Copii

Șah Sultan ( c. 1544 – 3 November 1580) cu Nurbanu Sultan
Gevherhan Sultan (1544/1545 - c. 1624) cu Nurbanu Sultan
Ismihan Sultan (1545 – 8 August 1585) cu Nurbanu Sultan
Esmehan Sultan (1545 – d. 8 august 1585) cu Nurbanu Sultan
Fatma Sultan (c. 1558 – Octobrie 1580) cu Nirbanu Sultqn
Murad III ( 4 Iulie 1546 – 15 Ianuarie 1595) cu Nurbanu Sultan, a devenit sultan dupa moartea tatălui său.
Șehzade Mehmed (1571 – 1572)
Șehzade Süleyman ( 1571 – 22 Decembrie 1574)
Șehzade Abdüllah (1571 – 22 Decembrie 1574) cuSelimiye Hatun
.Șehzade Ali ( 1572 – 1572)
Șehzade Osman ( 1573 – 22 Decembrie 1574, )
Șehzade Cihangir ( 1574 – 22 Decembrie 1574).

Moartea

Moartea lui Selim a survenit în urma unei lovituri la cap în baia imperială a Palatului Topkapi; s-a afirmat de către contemporani că acesta ar fi fost amețit de aburii alcoolului.

După moartea lui Selim, în anul 1574, pe tronul Imperiului Otoman a urcat fiul său, Murad al III-lea.

Note

^ ^a ^b Encyclopaedia of Islam, p. 131
^ ^a ^b ^c Encyclopaedia of Islam, p. 132
^ Somel, Selçuk Akșin (2003). Historical Dictionary of the Ottoman Empire. Lanham, Maryland: Scarecrow Press. p. 263. ISBN 0810843323.

Legături externe

Un betiv pe tronul sultanilor Arhivat în 11 iulie 2012, la Wayback Machine., 22 februarie 2007, Gabriel Tudor, Revista Magazin
Selim al II-lea: un chefliu pe tronul Înaltei Porți, 18 iunie 2012, Nicu Pârlog, Descoperă
II. Selim'in Kızı Șah Sultan Ve Eșleri^{[nefuncțională]}

Sultani ai Imperiului Otoman

Ascensiunea (1299 – 1453)
Osman I	Orhan Gazi	Murad I Hudavendighiar	Baiazid I Ildârâm	Mehmed I Celebi	Murad al II-lea	Mahomed al II-lea
Propășirea (1453 – 1683)
Baiazid al II-lea	Selim I	Soliman I	Selim al II-lea	Murad al III-lea	Mehmed al III-lea	Ahmed I
		Mustafa I	Osman al II-lea	Murad al IV-lea
Stagnarea (1683 – 1827)
Ibrahim I	Mehmed al IV-lea	Suleiman al II-lea	Ahmed al II-lea	Mustafa al II-lea	Ahmed al III-lea	Mahmud I
Osman al III-lea	Mustafa al III-lea	Abdul Hamid I	Selim al III-lea	Mustafa al IV-lea	Mahmud al II-lea
Declinul (1828 – 1908)
	Abdul-Medjid	Abdul-Aziz	Murad al V-lea	Abdul-Hamid al II-lea	Mehmed al V-lea
Destrămarea (1908 – 1923)
			Mehmed al VI-lea

Acest articol despre islam este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa !

[2e441b5dec27da1b081e517f6d280c23-1] Encyclopaedia of Islam, p. 131

[a42c97ca8370fd3b4c461dc389b34db8-2] Encyclopaedia of Islam, p. 132

[3] Somel, Selçuk Akșin (2003). Historical Dictionary of the Ottoman Empire. Lanham, Maryland: Scarecrow Press. p. 263. ISBN 0810843323.

[1]

[2]

[3]