îndrepta
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.drep'ta/
Verb
| Conjugarea verbului (se) îndrepta | |
| Infinitiv | a (se) îndrepta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) îndrept |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) îndrepte |
| Participiu | îndreptat |
| Conjugare | I |
I.
- (v.tranz.) a face drept ceea ce era îndoit sau strâmb.
- A îndrepta un cui.
- Îndreaptă cuvertura!
- (v.refl.) (despre oameni) a lua o ținută dreaptă.
- (v.tranz. și refl.) a (se) schimba din rău în bine; a (se) îmbunătăți, a (se) ameliora.
- Și-a îndreptat dicțiunea.
- (v.refl.) (despre oameni) a se întrema după o boală; a căpăta o înfățișare bună.
- (v.refl. și tranz.) a(-și) corecta purtările.
- A îndrepta o nedreptate.
- Copilul și-a îndreptat purtarea.
II.
- (v.refl.) a porni într-o anumită direcție.
- Îndreaptă mașina spre oraș.
- (v.tranz.) a arăta cuiva drumul bun; a îndruma, a conduce în direcția potrivită.
- A îndrepta pe cineva spre centru.
- a ținti cu o armă de foc asupra cuiva sau a ceva.
- Îndrept arma spre...
Sinonime
I.
- 1: aranja, destinde, (înv.) obli, potrivi, (prin Transilv.) aiepta, nivela
- 3: ameliora, corecta, corija, îmbunătăți, rectifica, retușa, (fig.) repara
- 4: întrema
- 5: (fig.) repara, (pop. fig.) drege
II.
Antonime
I.
- a (se) îndrepta: (se) strâmba, (se) înrăutăți, se pleca, se răsturna
- a se îndrepta: se gheboșa, se ghemui
II.
- a îndrepta: deruta
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- A-și îndrepta pașii = a merge spre...
- A îndrepta pașii cuiva = a) a face pe cineva să meargă spre... b) a călăuzi, a conduce (în viață)
- A(-și) îndrepta ochii (sau privirile) asupra cuiva (sau a ceva) = a se uita la cineva sau la ceva
- A(-și) îndrepta gândul asupra cuiva (sau a ceva) = a i se duce gândul la cineva sau la ceva
Traduceri
a face să devină drept
|
a orienta în direcția necesară; a îndruma
|
|