cinste

română

Etimologie

Din slavă (veche) čĩștĩ.

Pronunție

• AFI: /'ʧin.ste/

Substantiv

Declinarea substantivului cinste
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cinste	invariabil
Articulat	cinstea	invariabil
Genitiv-Dativ	cinstei	invariabil
Vocativ	cinste	invariabil

1. onestitate, probitate, corectitudine.
2. virtute, fidelitate, castitate.
3. respect, stimă, considerație, prețuire.
4. onoare, favoare.
5. ceremonial, paradă, fast.
6. (concr.; pop.) dar, cadou, plocon.
7. ospăț, ospătare (în care predomină băutura).
8. băutură alcoolică.

Cuvinte derivate

• necinste

Locuțiuni

• (loc.adv.) cu cinste = în mod onorabil, după merit.
• (loc.adv.) în cinstea (cuiva sau a ceva) = pentru a onora (pe cineva sau ceva), spre lauda sau preamărirea (cuiva sau a ceva).
• (loc.adj.) pe cinste = care este foarte bun, foarte frumos; grozav, strașnic.

Expresii

• Pe cinstea mea! = spune cineva pentru a întări și garanta autenticitatea unei afirmații făcute
• A da cinstea pe rușine = a se face de rușine, a se compromite
• A-i face cinste (cuiva) = a servi cuiva spre laudă, a-i face onoare
• A face cinste = a oferi cuiva de băut (și de mâncat) într-un local, plătindu-i consumația; a trata, a cinsti

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online