eclipsa

română

Etimologie

Din franceză éclipser.

Pronunție

• AFI: /e.klip'sa/

Verb

Conjugarea verbului eclipsa
Infinitiv	a eclipsa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	eclipsez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să eclipseze
Participiu	eclipsat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (la pers. 3) a întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare.
2. (v.tranz.) (fig.) a pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire).
3. (v.refl.) (fam.) a se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea.

Cuvinte derivate

• eclipsare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alipesc
• plescăi
• sclipea

Referințe

• DEX '98 via DEX online