infracțiune

română

Etimologie

Din franceză infraction < latină infractio, infractionis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului infracțiune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	infracțiune	infracțiuni
Articulat	infracțiunea	infracțiunile
Genitiv-Dativ	infracțiunii	infracțiunilor
Vocativ	infracțiune	infracțiunilor

1. faptă care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în săvârșirea, cu vinovăție, a unei abateri de la legea penală, și care este sancționată de lege.

Cuvinte derivate

• infracțional

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online