lucru

română

Etimologie

Din a lucra (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /'lu.kru/

Substantiv

Declinarea substantivului lucru
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lucru	lucruri
Articulat	lucrul	lucrurile
Genitiv-Dativ	lucrului	lucrurilor
Vocativ	lucrule	lucrurilor

1. tot ceea ce există (în afară de ființe) și care este conceput ca o unitate de sine stătătoare; obiect.
2. bun care aparține unei persoane sau unei colectivități; (p.gener.) obiect, bun.
3. activitate (fizică sau intelectuală) întreprinsă pentru realizarea unui scop; muncă, treabă; acțiune, faptă.

   Oamenii au plecat la lucru.

4. ceea ce se efectuează, rezultatul muncii.
5. chestiune, problemă.

   Ce părere ai de lucrul acesta?

6. situație, fapt, fenomen; (la pl.) întâmplare, eveniment.

   Azi s-a întâmplat un lucru nemaivăzut.

Sinonime

• (1, 2) obiect, (înv.) materie, unealtă.
• (3) activitate, muncă, treabă, (rar) lucrare, (reg.) meșteșug, (înv.) deală, laboare.
• (5) problemă, chestiune.
• (6) situație, fapt, fenomen, întâmplare, eveniment.

Cuvinte derivate

• lucrușor

Cuvinte compuse

• lucru în sine
• lucru imobil, lucru nemișcător
• lucru mobil, lucru mișcător
• front de lucru
• lucru domnesc
• lucru mecanic

Locuțiuni

• (loc.adj.) De lucru =
  • în care se lucrează.
  • cu care se lucrează, folosit la treabă.
  • întrebuințat la lucru, folosit într-o activitate.

Expresii

• Lucru rău (sau prost) = se spune, familiar, unei persoane (sau despre o persoană) de care suntem nemulțumiți sau care nu e bună de nimic
• A avea de lucru = a) a avea treabă, a fi (foarte) ocupat; b) A avea o ocupație, a fi în slujbă; c) (reg.) a avea de luptat, a avea dificultăți (cu cineva)
• A nu avea de lucru = a) a nu avea, a nu găsi ce sau unde să muncească; b) se spune când cineva nu-și vede de treabă sau face un lucru nelalocul lui, nepotrivit
• A pune (pe cineva) la lucru = a sili (pe cineva) să muncească
• A-și face de lucru (cu cineva sau cu ceva) = a) a-și pierde vremea cu o treabă lipsită de importanță sau cu o persoană care creează dificultăți; a părea că lucrează; b) a-și crea singur încurcături
• A fi în lucru = a fi în curs de fabricare, de executare, de elaborare
• Lucru în (sau pe) bandă = organizare a producției în care obiectele de realizat se deplasează (continuu sau cu intermitență) cu ajutorul unei benzi rulante
• Lucru în lanț = mod de organizare a producției în care obiectul care se lucrează se deplasează ritmic în raport cu echipele specializate de muncitori
• Lucru de nimic = fapt lipsit de importanță, ceva fără însemnătate
• Lucru mare = a) ceva rar, deosebit, realizare de valoare; b) (adverbial; cu valoare intensivă) S-a necăjit lucru mare; c) (determinând un adjectiv, îi dă valoare de superlativ) Frumos, lucru mare

Traduceri

obiect

engleză: thing (English)

muncă

engleză: work (English)

Anagrame

• curul

Referințe

• DEX '98 via DEX online