pomană
Etimologie
Pronunție
- AFI: /po'ma.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului pomană | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pomană | pomeni |
| Articulat | pomana | pomenile |
| Genitiv-Dativ | pomenii | pomenilor |
| Vocativ | ' | ' |
- dar, danie, ofrandă făcute cuiva și servind, potrivit credinței creștine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului.
- Trăiește din pomana altora.
- (fam.) ocazie binevenită, rară, extrem de avantajoasă (sub raport material).
- (în ritualul creștin) praznic care se face după o înmormântare sau după un parastas și la care de obicei se dăruiesc (săracilor) diverse obiecte (ale mortului); (concr.) ceea ce se dăruiește cu acest prilej.
- Pomană de după înmormântare.
- parastas.
Sinonime
- 1: binefacere, milă, milostivire, (înv. și pop.) milostenie
- 2: chilipir
- 3: (bis.) praznic, (înv. și reg.) prinos, (reg.) comând, comândare
- 4: parastas
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adj. și adv.) De pomană = a) (în mod) gratuit sau la un preț foarte scăzut; b) (în mod) inutil, zadarnic sau neîntemeiat.
Expresii
- A cere de pomană = a cerși
- A-și face (milă și) pomană cu cineva = a ajuta pe cineva, a face un bine cuiva
- A umbla după (sau a căuta) pomană = a umbla după avantaje materiale nemeritate
- Ca la pomană = în mare număr
Traduceri
binefacere; milostenie
|
|