săgetător

română

Etimologie

Din a săgeta + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /sə.ʤe.tə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului săgetător
	Singular	Plural
Masculin	săgetător	săgetători
Feminin	săgetătoare	săgetătoare
Neutru	săgetător	săgetătoare

1. care săgetează, care trimite săgeți.
2. (substantivat, în superstiții) ființă imaginară, duh necurat care provoacă boala numită săgetătură.
3. (fig.) (despre ochi, privire etc.) pătrunzător, scrutător, tăios.
4. (fig.) (despre cuvinte, judecăți, aluzii etc.) plin de ironie, satiric, usturător.
5. (fig.) (despre mișcări) iute, repede (și în linie dreaptă).

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului săgetător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	săgetător	săgetători
Articulat	săgetătorul	săgetătorii
Genitiv-Dativ	săgetătorului	săgetătorilor
Vocativ	săgetătorule	săgetătorilor

1. arcaș.
2. (art.) numele popular al unei constelații; al nouălea semn al zodiacului, reprezentând un om sau un centaur trăgând cu arcul.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online