suplețe
Etimologie
Din franceză souplesse.
Pronunție
- AFI: /su'ple.ʦe/
Substantiv
| Declinarea substantivului suplețe | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | suplețe | invariabil |
| Articulat | suplețea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | supleții | invariabil |
| Vocativ | suplețe | invariabil |
- însușirea de a fi suplu; mlădiere, flexibilitate, maleabilitate.
- (spec.) proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformații nepermanente, prin încovoiere ori torsiune, sub acțiunea unor solicitări relativ mici; elasticitate.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online