titan

Vezi și : Titan, Titán

Aspect	Poziția în Sistemul Periodic al Elementelor.

română

Etimologie

Din franceză titane.

Pronunție

• AFI: /ti'tan/

Substantiv

Declinarea substantivului titan
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	titan	invariabil
Articulat	titanul	invariabil
Genitiv-Dativ	titanului	invariabil
Vocativ	titanule	invariabil

1. (chim.) element chimic, metal alb-argintiu, cu duritate mare, care se găsește răspândit în natură sub formă de compuși și care se folosește la fabricarea unor oțeluri, cu numărul atomic 22 și simbolul Ti.

Cuvinte apropiate

• titanat
• titanifer
• titanit
• titanizare
• titanomagnetit

Traduceri

element chimic

afrikaans: titanium (Afrikaans) catalană: titani (català) daneză: titan (dansk) engleză: titanium (English) esperanto: titanio (Esperanto) franceză: titane (français) germană: Titan (Deutsch)

italiană: titanio (italiano) neerlandeză: titaan (Nederlands), titanium (Nederlands) poloneză: tytan (polski) portugheză: titânio (português) spaniolă: titanio (español) suedeză: titan (svenska)

Elemente chimice --- Tabelul periodic al elementelor

1 H 2 He 3 Li 4 Be 5 B 6 C 7 N 8 O 9 F 10 Ne 11 Na 12 Mg 13 Al 14 Si 15 P 16 S 17 Cl 18 Ar 19 K 20 Ca 21 Sc 22 Ti 23 V 24 Cr 25 Mn 26 Fe 27 Co 28 Ni 29 Cu 30 Zn 31 Ga 32 Ge 33 As 34 Se 35 Br 36 Kr 37 Rb 38 Sr 39 Y 40 Zr 41 Nb 42 Mo 43 Tc 44 Ru 45 Rh 46 Pd 47 Ag 48 Cd 49 In 50 Sn 51 Sb 52 Te 53 I 54 Xe 55 Cs 56 Ba
57 La 58 Ce 59 Pr 60 Nd 61 Pm 62 Sm 63 Eu 64 Gd 65 Tb 66 Dy 67 Ho 68 Er 69 Tm 70 Yb 71 Lu 72 Hf 73 Ta 74 W 75 Re 76 Os 77 Ir 78 Pt 79 Au 80 Hg 81 Tl 82 Pb 83 Bi 84 Po 85 At 86 Rn 87 Fr 88 Ra 89 Ac 90 Th 91 Pa 92 U 93 Np 94 Pu 95 Am 96 Cm 97 Bk 98 Cf 99 Es 100 Fm 101 Md 102 No 103 Lr 104 Rf 105 Db 106 Sg
107 Bh 108 Hs 109 Mt 110 Ds 111 Rg 112 Cn 113 Nh 114 Fl 115 Mc 116 Lv 117 Ts 118 Og

Un titan

Etimologie

Din franceză titan < latină Titan, -anis.

Pronunție

• AFI: /ti'tan/

Substantiv

Declinarea substantivului titan
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	titan	titani
Articulat	titanul	titanii
Genitiv-Dativ	titanului	titanilor
Vocativ	'	'

1. (mit.) om cu puteri extraordinare; uriaș, gigant.
2. (fig.) om cu calități extraordinare, cu o putere de muncă ieșită din comun.

Sinonime

• 1: uriaș, gigant

Cuvinte apropiate

• Titanes
• titanesc
• Titani
• titanian
• titanic, Titanic
• Titanide, Titanides
• titanism
• titanist
• titano-
• titanomahie
• titanoteriu
• titanozaur

Traduceri

gigant

catalană: tità (català) m. chineză: 巨人 (中文) (jùrén) engleză: titan (English)

franceză: titan (français) m. germană: Titan (Deutsch) m. rusă: титан (русский) (titán) m., исполин (русский) (ispolín) m.

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

• AHD: /tīʹtən/
• AFI: /ˈtaɪtən/
• SAMPA: /"taIt@n/

Substantiv

1. titan, uriaș, gigant

Cuvinte derivate

• titanic
• titanium

Omofone

• tighten
• Titan