Dimensiune

De la stânga la dreapta: pătratul, cubul și tesseractul. Pătratul bidimensional (2D) este mărginit de segmente de dreaptă unidimensionale (1D); cubul tridimensional (3D) prin suprafețe bidimensionale; și tesseractul cvadridimensional (4D) de volume tridimensionale. Pentru afișarea pe o suprafață bidimensională, cum ar fi un ecran, cubul 3D și tesseractul 4D necesită proiecții^⁠(d).

Primele patru dimensiuni spațiale, reprezentate într-o imagine bidimensională.

1. Doua puncte pot fi legate pentru a crea un segment.
2. Două segmente de dreaptă paralele pot fi legate pentru a forma un pătrat.
3. Două pătrate paralele pot fi conectate pentru a forma un cub.
4. Două cuburi paralele pot fi conectate pentru a forma un tesseract.

Geometrie
Proiecția unei sfere pe un plan
Glosar Istorie
Ramuri Euclidiană Neeuclidiană Eliptică Sferică Hiperbolică Nearhimedică Proiectivă Afină Sintetică Analitică Algebrică Aritmetică Diofantică Diferențială Riemanniană Simplectică Diferențială discretă Complexă Finită Discretă/Combinatorică Digitală Convexă Computațională Fractal De incidență
Concepte Caracteristici Dimensiune Construcții cu rigla și compasul Unghi Curbă Diagonală Ortogonalitate (Perpendicularitate) Paralelism Congruență Asemănare Simetrie
Zerodimensional Punct
Unidimensional Dreaptă Segment Lungime
Bidimensional Plan Arie Poligon Triunghi Înălțime Ipotenuză Teorema lui Pitagora Paralelogram Pătrat Dreptunghi Romb Patrulater Romboid Trapez Conică Cerc Circumferință Diametru Rază Disc Elipsă Hiperbolă Parabolă
Tridimensional Volum Cub Cuboid Cilindru Piramidă Bilă Sferă Elipsoid Hiperboloid Paraboloid
Cvadri- și n-dimensional Simplex Hipercub Tesseract Hipersferă

În fizică și matematică, dimensiunea unui spațiu (sau obiect) matematic este definită informal ca fiind numărul minim de coordonate necesare pentru a specifica orice punct din interiorul acestuia. Astfel, o linie are dimensiunea unu, deoarece este necesară o singură coordonată pentru a specifica un punct pe ea – de exemplu punctul de la 5 pe o axă a numerelor. O suprafață, cum ar fi un plan, sau suprafața unui cilindru sau a unei sfere, are dimensiunea doi, deoarece sunt necesare două coordonate pentru a specifica un punct pe ea – de exemplu atât latitudinea și longitudinea sunt necesare pentru a găsi un punct pe suprafața unei sfere. Interiorul unui cub, al unui cilindru sau al unei sfere este tridimensional, deoarece sunt necesare trei coordonate pentru a localiza un punct în interiorul acestor spații.

În mecanica clasică, spațiul și timpul sunt categorii diferite și se referă la spațiul și timpul absolute^⁠(d). Această concepție asupra lumii este un spațiu cvadridimensional, dar nu cel care a fost găsit necesar pentru a descrie electromagnetismul. Cele patru dimensiuni ale spațiu-timpului constau în evenimente care nu sunt definite absolut spațial și temporal, ci mai degrabă sunt cunoscute în raport cu mișcarea unui observator^⁠(d). Spațiul Minkowski aproximează mai întâi universul fără gravitație; varietățile pseudo-riemaniene^⁠(d) ale relativității generale descriu spațiu-timpul cu materie și gravitație. Zece dimensiuni sunt folosite pentru a descrie teoria superstringurilor^⁠(d), unsprezece dimensiuni pot descrie supergravitația și teoria M, iar spațiul stărilor mecanicii cuantice este un spațiu funcțional infinit-dimensional.

Conceptul de dimensiune nu se limitează la obiectele fizice. Suprafața spațială mare apare frecvent în matematică și științe. Acestea pot fi spații de parametri^⁠(d) sau de configurație^⁠(d), cum ar fi mecanica lagrangiană sau hamiltoniană; acestea sunt spații abstracte, independente de spațiul fizic în care trăim.

Vezi și

• Dimensiune (matematică)