încredere
Etimologie
Din a încrede.
Pronunție
- AFI: /ɨnˈkre.de.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încredere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încredere | încrederi |
| Articulat | încrederea | încrederile |
| Genitiv-Dativ | încrederii | încrederilor |
| Vocativ | încredere | încrederilor |
- acțiunea de a (se) încrede și rezultatul ei; sentiment de siguranță față de cinstea, buna-credință sau sinceritate a cuiva; credință.
Cuvinte derivate
Expresii
- Om (sau persoană) de (mare) încredere = persoană căreia i se poate încredința orice secret, orice misiune
- A pune chestiunea de încredere = a cere deputaților să-și precizeze în anumite împrejurări, prin vot, atitudinea față de politica guvernului
- A da vot de încredere = a aproba în parlament activitatea sau programul unui guvern
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online